Şi asta ne doare. Cu strigături şi vaiete ne doare. Iar cine-a zis că lunea nu creşte nici iarba, are o bere nefiltrată din partea mea. 

Mo, cum drac se întâmplă ca lunea, atunci când ajungi în cooperativa unde dai cu sapa, toată lumea te ia de odihnit de parcă tot week-end-ul ai stat cu burta la soare pe cine ştie ce insulă exotică, înconjurat numa’ de dansatoare topless şi cu navete de bere făcute castel lângă tine?!

Nu am idee ce-aţi făcut voi, dar eu am alergat sâmbătă şi duminică până când şireturile au scos limba din pantof. Căci m-a luat Doamna mea pe sus şi mi-a zis: “fuga marş la maşină, curăţ-o şi încălzeşte-o! Te anunţ eu când să tragi la scară!”. Şi eu ca jentălman m-am conformat şi-am plimbat Fiara prin toate magazinele posibile şi imposibile din Bucureşti. Şi de pe lângă Bucureşti, că am ajuns şi-n Otopeni (era bine să ajung la Otopeni ca să iau avion cu destinaţie de insulă exotică plină de dansatoare-n sânii goi, dar n-a fost să fie)!

Aşa că azi mă resimt, n-am chef de ni’ica!

Hai v-am pupat!