În postările trecute v-am zis că eu port ochelari. De fapt ar trebui să-i port, numa’ că mai mereu uit să-i aşez pe nasul din dotare.

Vă spun asta pentru că azi dimineaţă,  trecând pe lângă staţia lu’ 101, am văzut un Nea care se certa cu ceva bordură şi cu propria persoană, după cum am auzit eu. Mno, io nu râd când văd oameni nesiguri pe mintea lor. Dar omu’ ăsta era bine înţolit şi nu-mi părea plecat cu capul în Câmpiile Panoniei. Numa’ era şi o ţâră cam ud pe pantalonii din dotarea lui proprie şi personală. Am dedus din bombăneli că din cauză de lipsă de ochelari de pe nas, nu şi-a dat seama de înălţimea bordurii şi nici de adâncimea băltocii pe care încercase s-o traverseze. Numaidecât ce-mi aduc aminte cum am picat eu din barcă, acum ceva ani, când mă întorceam din Deltă.

Să vă spun cum făcui.

Mo, io la pescuit nu mi-am luat never ever ochelarii de vedere. Îs multe motivele pentru care nu îi pun pe nas, dar amintesc numai consumul responsabil de bere. Cum spuneam, terminasem cu pescuitul în gârlă şi ne îndreptam (eu şi ai mei doi elefanţei pescuitori) cu mare obidă spre debarcaderul de la Tulcea. Când am ajuns la portuleţul unde se presupune că ar fi trebuit să parcăm barca erau cam toate locurile ocupate. Din cauza asta a trebuit să ne mai învârtim cu cădiţa prin jur, până ce se elibera vreun loc. În fine, s-a eliberat un loc, am parcat cădiţa şi ne-am apucat să descărcăm bagajele. Unu’ era în barcă (eu, lojicul cu lojistica) şi ceilalţi doi erau la primire pe ponton. Am terminat de dat bagajele şi am dat să sar din barcă. Nu ştiu cum drac s-a făcut că n-am băgat de seamă că se cam depărtase barca de mal şi-am picat câtamai lunganul în apă pân-la gât. Îmbrăcat. Cu telefoane în buzunar. Marele meu noroc a fost că deja dădusem geanta cu aparatul foto de care sunt tare mândru (a făcut şi el baie în Deltă, dar vă pove altă dată). Acu’ nu ştiu dacă barca s-a depărtat singură sau a fost ajutată de cei de pe ponton. Că n-am văzut. Nu zic că ăştia ai mei au râs de s-a auzit până la Groparele, la Cluuuuj. Ei râdeau şi eu mă uitam ca hipopotamul în jur, pentru că nu pricepeam ce caut în apă.

Aia e, că d-aia zic eu: nu te joci cu refracţia!

Şi pentru că e miercuri şi e bine să te binedispui la mijlocul săptămânii, vă invit să urmăriţi şi pe nenea ăsta de la americani. Că nu numai românii sunt împiedicaţi!

Hai v-am pupat!

http://www.youtube.com/watch?v=T1lBoEeUiGk