Cum ar zice un oltean get-beget, mă întorsai mo!

Nu c-aş fi fost plecat cine ştie unde, atât doar că n-avusai timp nici să fac o slujbă de primenire a blogului( adicătelea un h’update de blogroll şi alte h’alea).Mno, până una alta, cică au fost alegeri. Alegeri d-alea cu voturi! În afară de faptul că plecară “ai lor” şi veniră “ai lor”, sunt uimit să văd că anume partid “pipididi” iese cu f’o zece procente(o fi de vină canicula?). Nu discutăm politichie pe blog, dar mie îmi dă cu virgulă chestia asta. Cre’că noi ca naţie ne tâmpim tot mai mult pe zi ce trece. Mă rog, îmi place să dau vina pe căldură în treaba asta, deşi a manipula o masă(de oameni, nu d-aia de lemn) a început să devină din ce în ce mai uşor.

Eh, să mă-ntorc la h’odoarele mele jidăneşti şi să vă spun că ieri, al meu niepot neuronal a făcut taman un an. Să-mi trăiască şi să fie sănătos.

Acu’ vă las pe voi să spuneţi ce cadou mi-a trecut mie prin sinapsele proprii şi personale să-i iau. În orice caz, mâine bag pozNa pe blog!

Orşcum, ieri am avut o dilemă. Acu’ f’o câţiva ani, anume la nunta sor-mii, al meu cumnat a  fost nevoit să cotizeze c-o sticlă de vin vechi(din cauză că i-am şterpelit mireasa). Care vin vechi s-a învechit şi mai tare o dată cu trecere unor număr de ani. Acu’ sticla aia a ajuns la vreo 20(douăzeci da?) primăveri tomnatice. La momentul respectiv, am promis că acea sticlă de vin se va desface la botezul nepotului. Ceea ce n-am făcut, pentru că jidanul din mine n-a putut să conceapă să împartă o sticlă de vin la vreo 30 de inşi însetaţi ca după o plimbare prin Sahara la ceas de amiază. Prin urmare am amânat golirea sticloanţei pricinoase până la o dată nedeterminată. Şi totuşi, aseară nu m-am îndurat să iau sticla după mine.

De băut, n-am s-o beau singur pentru că am promis c-o golesc împreună cu al meu cumnat.

Dilema rămâne. S-o iau la următoare reuniune de familie?

Aia e!