V-am mai zis de moşia familiei? Dacă nu v-am zis, vă zic acum. Părinţii neuronului deţin una bucată moşie la ţară, moşie situată la f’o sută de kilometri de Bucureşti. Bine, nu-s lucrurile încă aranjate pe acolo, dar în vara asta există speranţe să fie gata totul.

Mno, acum vreo câteva zile mă apuc de bombănit cu tata despre diverse şurubăreli gospodăristice gen “mai bine lipim cu spumă polistirenul ăla pe casă, că e musai s-o izolăm din cauză de crivăţ, ieşim mai ieftin”. Ehh, discuţia mergea spre “suntem cei mai buni la făcut planuri” când a intervenit mama:

- D-apoi numa’ gura e de voi! Anul trecut v-am rugat să tăiaţi corcoduşul ăla şi voi aţi retezat tocmai mărul!

No, chestia asta a adus jignire maximă. Neuronii masculini ai familiei s-au aprins ca o bobină Tesla. Am strâns rândurile ca Batman cu Robin şi-am dat-o la sfat cu tata:

- Mo, musai să ne apucăm să facem ceva, că ne face mumă-ta de râs pe tot înternetul!
- Facem. Fii atent, ne băgăm să construim ceva cu care s-o zăpăcim pe mama!

- Cu ce poţi tu s-o ameţeşti pe mumă-ta? Aud? Că eu mă chinui de treizeci şi ceva de ani şî tot îmi dă cu virgulă!

- Ştiu! Facem un şemineu în casă! Nu poate fi mai greu de făcut ca un grătar d-ăla zidit!

- Apoi facem!

Ideea cu şemineul e veche la mine în familie. E veche de când se dădea serialul Dallas pe timpul lui Ceauşescu. Şi de ce să mint, îmi place să ma uit la buştenii arzând mocnit. Mai ales într-o seară de iarnă crâncenă, bând un pahar de zaibăr şi ronţăind nişte nuci coapte şi bine date prin sare (ha, asta a sunat chiar romantic).

Bun. Intru pe ţeavă, dau pe goagăl o căutare de proiecte pentru seminee. La prima schiţă, era totul bine descris şi cu toţi paşii numai că nu avea dimensiunile. La a doua schiţă nu era inclus coşul de fum (ăsta era fain, da’ făcem din living un fel de iurtă tătărească sau un cort indian şi asta sigur n-ar fi încântat-o pe mama).

Îl iau pe tata într-o parte şi-i zic:

- Tac-tu’le, e deranj. Îmi dă cu virgulă! Plus de asta, cică tre’ să aibă şi fumuri, că nu merge cum am făcut noi la grătar!

- Apoi tu ai fost cu ideea, tu o scoţi la capăt de sfoară! Că dacă i-ai băgat ideea în cap lu’ maică-ta, n-o scoţi din ale ei nici cu restart!

Aşa-mi place de el când m-ajută în conflicte d-astea, de numa’ numa’!

Drept urmare am apelat la ce ştiu io cel mai bine: goagăl.

Şi-am butonat. Şi m-am benoclat mai ceva ca un melc la tava-ncinsă!

Mno, luni am găsit un site: http://www.seminee-fedo.ro . Vere, aci văzui că au şi dimensiuni date. Chiar şi greutăţi!

E de bine. L-am sunat pe tata şi i-am zis: găsâi semineu, numai că nu-l mai construim noi ci-l cumpărăm! Nu de alta, dar dacă-l facem noi o să ne iasă un fel de vatră pentru foc de tabară.

Eu mi-am ales unul cu geamuri. Acum stau şi mă gândesc ce-o însemna post-combustie în lumea lor? Că termenul ăsta mi-e cunoscut doar la avioane…

[Sursa foto]

PS Tac-tu’le nu râde, că uite ce ne-ar fi ieşit nouă!