Încetul cu încetul…
Încep să aud voci: – Părinte Neuronie, te mişti şi tu mai cu talent?!
PS PozNele îs făcute cu telefonul arhieresc, pen’că nu mă lasă inima să aduc “canon-ul” în prăfăria asta!
De săptămâna trecută se tot şurubăreşte, zideşte, dărâmă, construieşte şi zugrăveşte la mine în cooperativă. Cafeaua mi-o prepar c-un fierbător antic făr-de ştecher.
Activitatea mea se desfăsoară în felul următor:
- vin la cooperativă, rezolv ce hârtii pot/cum pot/ pe unde pot;
- trag pe mine o zdreanţă de salopetă, ajut cum pot meseriaşul care se ocupă cu demolatul/ renovatul cooperativei;
- sună telefonul, arunc salopeta de pe mine, fug să rezolv diversele solicitate prin telefon;
- termin cu diversele, revin în cooperativă, îmi îmbrac ţinuta de scandal şi dau mâini de ajutor pe unde se cer; cam atât.
La sfârşitul programului uit salopeta pe mine, plec spre casă şi mă mir de privirile pe care mi le aruncă nişte unii pe stradă. Normal, pe sub salopetă se vede sacoul şi cămaşa iar elementul din interiorul salopetei discută la telefon despre contracte de muncă.
‘ai s-aveţi o zi excelentă!
Citesc în dimineaţa asta:
<<<Cercetătorii din California au dezvoltat o metodă prin care nivelul de alcool din organism poate fi redus rapid. Primele teste s-au desfăşurat pe cobaii de laborator, dar umbra unei aşa-zise „pastile contra beţiei“ începe să se ridice.
Cercetătorii au redus nivelul de alcool din sângele şoarecilor cu ajutorul unei nanocapsule care conţine enzime deja folosite de organism în metabolism, scrie „Technology Review“. Studiul a fost făcut de profesorul Yunfeng Lu de la UCLA şi de Cheng Ji de la USC (University of Southern California). Şoarecilor injectaţi cu nanocapsula în care erau cele două enzime combinate le-a scăzut nivelul de alcool din sânge mult mai repede decât celor din grupul de control pentru care a fost lăsat doar metabolismul să funcţioneze.
Cele două enzime sunt pe principiul bază vs. acid, una anulează efectul celeilalte. Oxidaza produce peroxid de hidrogen, astfel că a doua intervine şi-l descompune pentru a nu afecta organismul în cauză.
Profesorul Lu crede că acest experiment are un potenţial foarte mare pentru viitor. El consideră că ar putea fi dezvoltat un antidot contra beţiei pe care omul să şi-l administreze oral. Transformarea alcoolului are loc în ficat, de aceea cu această nanocapsulă cercetătorul spune că ar fi ca şi cum omul ar avea la dispoziţie milioane de celule hepatice care lucrează doar pentru a consuma alcoolul.
Enzimele sunt proteine fără de care celulele vii nu pot realiza reacţii complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului înconjurător. Ele sunt substanţe care catalizează reacţiile biochimice din organism, având un rol esenţial în biosinteza şi degradarea substanţelor din materia vie, întâlnindu-se în toate organismele animale, vegetale şi în microorganisme. Fără enzime, procesele biochimice s-ar desfăşura cu viteze foarte mici.>>>
Dar eu acum sunt nelămurit. Tare nelămurit! Cum rămâne cu mahmureala de după beţie? Că aici nu scrie nimic.
Şi nu ma refer la acea mahmureală pe care o au majoritatea după ce-au petrecut în cluburi,baruri,etc. Mă refer la mahmureala pe care o am eu atunci când sunt la o partidă de pescuit.
Hai să vă descriu!
Totul începe în momentul în care termini de halit grătarul, care grătar e compus din f’o 5-6 sticle de bere. Asta din cauză că nu-ţi permiţi să pierzi din vedere lansetele, bambinele şi clopoţeii stând cu ochii în grătar. Mno, terminând cu grătarul, te apuci şi tu ca omul să bei un şpriţ cu prietenii cu care ai venit la pescuială. Vine noaptea, peştele trage sau nu, vinul s-a băut aşa că te bagi să tragi un pui de somn. Ehh, acu’ e durerea mare. În momentul în care păşeşti pe calea visurilor, îl auzi pe unul din prieteni:
- Trage băhhhh! ‘ai repede că nu pot singur!
Şi sari din mrejele somnului cu gândul să ajuţi omul aflat la greu. Numa’ că uiţi cantităţile de alcool îngurgitate şi ai un mare întuneric în toate cutiile de viteză aferente creierului tău.
Ştiţi zgomotul ăla de fier pe fier atunci când nu intră o maşină în viteză? Cam aşa e şi la mine în cap! Şi doare. Şi te învârţi ca ameţitul căutând minciogul pe care de fapt îl ai în mână, te împiedici de scaunul lăsat pe malul gârlii cu o seară înainte (cine-a lăsat ăsta în drumul meu? a?), scoţi afară lanseta care nu trebuie şi care nu te încurca cu nimic sau răstorni găleata cu momeală.
Într-un final reuşeşti să scoţi captura din apă, te bucuri alături de prieten (băh ce mare e!) şi te pui să bei o bere, că ţi s-a uscat gura şi ai obosit de la atât efort.
Dar mahmureala tot acolo e! Şi doare, şi întunericul din cap tot nu dispare…
Deci pe când un medicament (cu enzime sau proenzime, acizi şi baze, nu contează!) contra mahmurelii?
Îs în totală lipsă de inspiraţie!
Pe de altă parte, scriu postarea de azi într-o poziţie oarecum ciudată: calculatorul e pe jos, la fel şi monitorul. Io-s în genunchi şi încerc să fac mouse-ul să circule pe parchet.
Motiv : schimbări de decor în cooperativă! Cred că d-aia n-am inspiraţie. Mi-a dispărut feng-shui-ul, starea zen şi-a luat zborul iar învăţăturile lui Confucius mi-au dat cu virgulă.
Una peste alta, aseară m-a sunat Spanac:
- Băh, ţi-au spart blogu’-ntre dinţi!
- De ce mo?
- E varză! Îţi fac print screen şi-ţi dau pe mail!
- Dă! (Logic c-a uitat să trimită! )
Numa’ bine că l-am sunat eu pe Adelin:
- Mo, verifici site-ul meu?
- Verific!… e Deranj, vereee! E plin de chirilice! Fac print screen şi trimit! ( Adelin mi-a trimis! )
Ia uitaţi-vă ce era acolo:
Mno, bine că e vineri.
Hai să aveţi o zi excelentă şi-un uichend minunat!
Zilele trecute a trebuit să-mi mişc părţile sfinte cu alte mijloace de transport în afară de maşina cooperativei. Am stat strâmb şi-am judecat pe de-a dreptul concluzionând că cel mai rapid aş ajunge la destinaţie cu metroul. Oricum, în Bucureşti cel mai repede ajungi cu metroul oriunde, numa’ să n-ai treabă în Drumul Taberei sau Băneasa.
Mno, mă pun în mişcare şi ajung în staţia metrorărească Titan. În faţa mea nişte bătrânei simpatici, bine îmbrăcaţi şi cu chef de vorbă:
- ‘ai dracu’, nici acum nu schimbă neoanele astea!
- Da, te dor ochii de la lumina asta!
- Băh, şi pe timpul lu’ Ceaşcă tot cu neoane d-astea lumina’, da’ eram mai tânăr şi nu mă sinchiseam io de ele. Acu’ e nasol. De ce n-or pune led-uri cum mi-a pus mie fiu-meu la bucătărie?
…
Aici s-a rupt un pic discuţia pentru că a venit garnitura în staţie. Dar pentru că m-a distrat un pic faptul că se ajunsese la o discuţie referitoare la led-uri, m-am ţinut aproape de ei. Ca la filaj, ştii?
Se pune hardughia în mişcare şi cumva până să ajungă la Grigorescu, se întrerupe alimentarea cu “enel”, garnitura se opreşte preţ de vreo 30 de secunde, după care îşi reia drumul.
Dialogul continuă:
- Bă dac-ar pricepe ei! Aloo, domnii de la metrou, puneţi dom’ le led-uri în loc de neoane. Alea consumă mai puţin, şi dacă consumă mai puţin nu se mai ia corentu’ aşa, ca pe timpu’ lu’ Ceauşescu. Ce dracu’!
- Da da, şi ar putea să pună şi nişte elici d-alea care fac corent din corent! Nu vezi ce corent se face când intră metroul în staţie? Dacă nu eşti atent, te dă de-a dura!
- Bă, să ştii că io le scriu o scrisoare ăstora! Să pună led-uri şi elici d-alea de care zici tu!
- Bine faci. Cu corentu’ nu e de joacă. Ori te curentează ori te dor măselele…
-Bine că mai ai tu măsele!
Şi au coborât, pen’că ajunseseră la destinaţie!
Hai s-auzim numa’ de bine!
PS LED = light-emitting diode (engleză), însemnând diodă emițătoare de lumină. Da’ ştiţi şi voi, io încercam să mă dau mare!
PSS Apropo, ştiaţi că ieri a fost Ziua Mondială a Radioului?
Şi nu, nu zic asta pen’că se apropie postul, ci din cu totul alte cauze.
Ieri am văzut chestia asta pe “Cartea cu feţe”:
Mno, când am văzut imaginea cu pricina, aşa m-a bufnit un râs… da’ râs d-ăla sănătos, cum numa’ la filmele cu Stan şi Bran te apucă.
Să vă povestesc despre ce mi-a adus aminte pozNa!
Acu’ f’o câţiva ani, mă roagă al meu şef să merg la o biserică din cartier şi să instalez un sistem de alarmă, mai ales că io am experienţă mare cu d-astea. Aşa a zis el, pentru că m-a văzut că ştiu să desfac un calculator şi mai ales, pot să schimb nişte plăci de reţea. Mi-am zis că n-o fi mare lucru, mai ales că pot aplica metoda RTFM, metodă care nu dă greş.
No, trecând peste faptul că era prima mea experienţă de gen, primul loc unde-am căutat magazine a fost prietenul Goagăl, de unde am şi luat adresa primului din listă. M-am prezentat la cooperativa care comercializa sisteme d-astea. Îi explic omului de acolo despre ce e vorba, omu’ îşi face două-trei cruci (sistem de alarmă în biserică? şi-l instalezi tu? pentru prima oară?) şi îmi pune în braţe toate sculele de care aveam nevoie. Dau cu banu’-n tejghea şi plec în treaba mea.
Ajung ca vai de mine la biserică, plin de apă şi alte lichide rezultate din cauză de transpiraţie (nu-i uşor să cari în spate f’o 100 metri liniari de cablu, senzori, centrală, tastaură şi sirenă), las tot bagajul lângă altar şi ies afară, mai la lumină, să citesc manualul pricinoasei.
Acu’, tre’ să vă spun că pe vremea aia manualele erau traduse din chineză în engleza de Delta Dunării. Adicătelea, în loc să scrie acolo “turn-on jumper”, era scris “tun-o upper”, prin urmare vă daţi seama ce-am înţeles io. Ehhh, zic, ce draq o fi aşa greu?!
Ei bine, n-a fost chiar aşa de greu. A fost la limita imposibilului. Plus de asta, din cauza faptului că a trebuit să înşir metri de cablu şi să fac toate legăturile, mă luase o sete vecină cu leşinul. Aşa că am băut aproape toată aghiasma care mai rămăsese p-acolo.
Trecând peste paşii legaţi de toată treaba asta, a venit momentul testării sistemului. Cu ocazia asta, a venit şi al meu şef să vadă lucrarea. Am armat jucăria, l-am pus pe om să intre în pronaos şi am aşteptat să urle răgălia. N-a urlat! Îmi arăta mie că se mişcă ceva, da’ nu urla sirena aia nici dacă dădeai cu pietre în ea. Aşa că m-am urcat pe scară să văd de ce nu merge agregatul(sirena era musai s-o montez afară, să audă lumea în caz de ceva). Căţărat acolo, la f’o doi metri, m-am apucat să şurubăresc, moment în care al meu şef strigă spre mine:
- Ui’ bă ce păsărică!
Era bună. Bună rău! Dar tot atunci când m-am întors să văd minunea, cred că am atins ceva cu pârdalnica de şurubelniţă, c-a pornit nemernica de sirenă să urle. Şi eu să pic spre pământ, conform cu regulile gravitaţiei. Aşa că m-am ales c-o durere de cap (e deranj mare cu urletul ăla de alarmă, scoală şi sfinţii pictaţi în naos) şi c-o durere în părţile moi ale corpului.
D-aia zic io: atenţie la neatenţie!
Hai s-aveţi o zi excelentă!
PS Sistemul merge şi-n ziua de azi! De vină pentru defect era faptul că lăsasem timp de armare de aproape un minut!
Comentară