Ieri pe la prânz, pe un ton candid, a mea Fiară mă anunţă că aude ceva zgomot la maşină în momentul în care ia viraj spre stânga. No bine, las’ că ajungi acasă şi mă uit să văd ce e pe acolo.

Apăi m-am uitat, dar pentru că nu mi-s mecanic de meserie, n-am observat decât o pată de vaselină în zona burdufului aparţinător de planetară. Prin urmare, mi-am introdus fizicul în Ţestoasă şi am plecat spre un amic care-i mai mecanic din fire şi din şcoală.

Ajung la uom, îi spun ce şi cum şi-l las pe el la volan să bage teste. Proastă alegere, pentru că mi-a tras nişte viraje care m-au ţinut lipit de portieră mai ceva ca pe un timbru pe plic.

Mo, zice el, bate precum România la Mondiale, dar bate. Trebuie schimbată pentru că altfel rişti să ai întuneric în cutia de viteze când ţi-e lumea mai dragă. E bine că este aia pe dreapta şi poţi s-o schimbi chiar tu, cu ale tale cunoştinţe minime spre zero în şurubăreli.

Mdea. Asta nu mai făcusem până acum, pentru că bucşăraie, telescoape, discuri, plăcuţe, bielete antirăsturnare, capete de bară  şi uleiuri m-am priceput să fac.

Aia e.

Zi faină şi uichend mirobolant!