Acum nu ştiu dacă se trage de la faptul că azi e vineri şi cam tot poporul aşteaptă să vină uichendul.

Ideea e că de dimineaţă m-am înfipt la chioşcul cu de toate să-mi iau tiutiun şi don’şora de acolo s-a panicat că nu-i mergea taciscrinul (mo, ce de tehnică pe buticari) pe care trebuia să butoneze ce-am cumpărat io. S-a sucit şi s-a învârtit până când şi-a dat seama că era monitorul stins (ce blondă, zic!).

Ajung la maşină şi bag de seamă că în tripla spate-stânga era suficient de multă apă adunată încât un caras de dimensiuni medii putea supravieţui cel puţin două zile. Booon, deschid portbagajul şi desfac şuruburile care ţin tripla, scot mufa electrică şi trag de triplă. Iese tripla, o scurg frumşel de apă (înjur un pic, pentru că s-a dus de suflet oglinda becului de mers cu spatele, tre’ să cumpăr alta şi iar mă întrebă Fiara de ce nu mă duce capul să repar), şterg ce era de şters pe acolo şi o montez la locul ei. Ehh, la probă nu se aprindea nici un bec. Buei, ce drac?! S-or fi ars siguranţele? Ia să verific…

———–

Totul era fain şi mişto, atât că uitasem să înfig mufa aia cu fire în triplă. Cum draci să funcţioneze becurile?

Aia e. Blondă buticăreasa, dar nici cu mine nu mi-e ruşine!

Zi faină, mo!