Sunt aproape sigur, dacă nu chiar sigur de tot, că o să văd nişte sprâncene ridicate şi o să aud un murmur feminin de neaprobare din cauza titlului. Ce spun eu murmur, îi un fel de vuiet.Eu, cât am fost burlac, mi-am văzut singur de haine. Şi de achiziţionatul lor. Acu’, fii’ncă îs om de casă, nu numai că n-am chef să-mi cumpăr haine dar chiar merg după hanţe cam cum se duce câinele în casă, mai mult târâş. Am impresia că pe vremea când încă nu semnasem anume acte de introducere voluntară în sistemul sclavagist al căsătoriei, umblam după haine numa’ şi numa’ să mă obişnuiesc cu mersul la cumpărat pentru mai târziu.

Aşa se face că sâmbătă dimineaţa, în timp ce eu pregăteam de cafele (v-am zis că nu mi-am găsit încă o secretară care să-mi facă şi mie cafea) şi mă gândeam că ar trebui să ies un pic pe la maşină (să-i fac chestii elementare jen curăţat cutia filtrului de aer), am auzit glasul suav al Doamnei:

-Bagă repede cafeaua şi hai, că avem de mers azi!

-Olele, zic, un’mă duci?

-Să te îmbrac, c-a venit primăvara şi nu mai ai nimic subţire de îmbrăcat, şi ştii că dacă vine temperatură mai mare de douăjcinci afară plângi cu vorbe că ţi-i cald şi n-ai ni’ica de îmbrăcat, de parcă nu mă rog de tine de 2 luni să mergem să-ţi iau câteceva!

-Bine, d-apăi mergem!

Aşa am zis, că eu sunt bărbat în casă, şi nu-mi iese mie femeia din cuvânt!

Şi plecarăm vere la cumpărat de hanţe pe la 9 dimineaţa şi ne întorsarăm pe la 3 după masă. Ea veselă că mi-a găsit ceva frumos, bun şi ieftin, iar eu rupt în gură ca un leu care şi-a ratat cariera de vânător în savană.

Aicişea vrusai să ajung. Io venii rupt în gură nu din cauză de mers la achiziţii, ci din cauză că au fost cumpărături pentru mine. Mo, mie îmi place de mor să merg la cumpărat diverse, numa’ să nu fie pentru mine. Că aşa mă învârte şi mă suceşte Fiara, de îs ameţit toată ziua.

Ehh, scăpai şi acu’ fără prea multe sechele. Până data viitoare!

Hai v-am pupat şi s-aveţi un început de săptămână fain!