Caz de studiat:

În data de 03 Octombrie 2013 s-a discutat în cooperativă necesitatea instalării unor camere video în maşinile firmei. S-a marcat ideea şi am fost desemnat să caut ceva ieftinături. Pe ebay. Boon.

Am găsit pe ebay un model de cameră video, am făcut comandă de 4 bucăţi. Efectuat plata prin paypal. Cicătelea individul care le vindea pe ebay le-a băgat la transport în data de 4 Octombrie 2013. Respectivele camere vin taman din Hong Kong, da’ suntem în 28 a lu’ noiembrie şi n-am văzut culoarea pachetului. Ieri am trimis un email individului de la care am achiziţionat chinezăriile. Normal că n-am primit răspuns.

Să trec achiziţia la capitolul “ce ţepe mi-am mai luat” ?

 

Mno, am făcut ochi la aceaşi oră matinală.

Am butonat un pic ziarele (pe telefon). N-am mai stat la cafeaua de dimineaţă ca într-o zi normală de mers la cooperativă. Mi-am tras hanţele pe mine şi dus am fost. Logic, spre parcare.

Introdus fizicul în parcarea billa. Eh, acilişea fu mai nasol. N-am mai greşit ca-n anii trecuţi (ete colea), dar anul ăsta am ajuns la o concluzie. Mă rog, nu io ci mănuşile mele. Concluzia pe care au tras-o: buei, anu’ ăsta, prima zăpadă din capitală fu udă, da’ udă rău!

Zi mişto!

Vin şi spun, revin şi spun: în ţara asta sunt mulţi oameni care posedă timp liber. Mult prea mult timp liber.

Mno, ce găsesc io la comentarii:

“Plecând din oraşul Halloween, Regele Dovleac dă, din greşală, peste intrarea în oraşul Crăciunului şi este atât de impresionat încât hotărăşte să-l răpească pe Moş Crăciun şi să împartă darurile în locul acestuia. Numai că buna intenţie se transformă în coşmar, pentru că, în locul obişnuitelor daruri, copiii primesc păianjeni, gândaci şi cranii. Cum se vor rezolva lucrurile?”

Dar în acelaşi timp:

“Elena Băsescu o acuză pe Andreea Vass că vrea să se răzbune pe ea. Andreea Vass spune că Elena Băsescu este eronat informată.Totul a început de la un mail al europarlamentarului maghiar Surjan Laszlo care a pus sub semnul întrebării oportunitatea admiterii Elenei Băsescu în grupul popularilor europeni.Replica fiicei preşedintelui a venit rapid. Ea a declarat, pentru „Cotidianul”, că în spatele atacului lui Surjan Laszlo se află, de fapt, fosta consilieră a lui Theodor Stolojan, Andreea Vass, care este nemulţumită că nu a obţinut un loc eligibil pe eurolista PDL.Fosta consilieră a lui Stolojan a răspuns atacului printr-o însemnare pe blogul personal, intitulată „Din nouprotagonista unui scandal creativ”.„Sunt uimită să citesc o astfel de declaraţie şi nu pot să o interpretez altfel decât că cineva o informează total eronat pe domnişoara Elena Băsescu”, susţine Andreea Vass.”

Plus că am şi un şexpirian acilişa:

“Nu există lucruri bune sau rele, gândirea noastră le face să pară astfel”, spune Shakespeare. La fel se întâmplă şi cu televiziunea.”

“Voichița și Romeo: poveste specială (toate poveștile de dragoste sunt speciale, dar citind povestea lor nu poți să nu te gândești cum e cu iubirea la distanță, cum e cu apăsarea oceanului care desparte oamenii, cum e cu răbdarea și planul lui Dumnezeu cu doi oameni minunați!). . Totul a început ca între doi amici care nici nu bănuiau că se va ajunge aici :) Însă încet încet, Dumnezeu ne-a deschis ochii să vedem că El este Cel care ne-a adus împreună. Am știut că ne vom casatori din ziua în care am spus “Da” prieteniei noastre, deși Romeo se afla în California, iar eu în Zalău. Cei 6 ani cat a durat relația noastră la distanță au fost plini de emoție și de evenimente frumoase pe care le-am sărbătorit cu multă creativitate, fiind în cea mai mare parte a timpului separați de uriașul ocean. Vizitele lui Romeo au fost mereu rare și mult prea scurte, ar spune inima noastră. Însă Dumnezeul care ne-a creat unul pentru celălălt ne-a întărit mai apoi și inimile pentru că El știa când va veni fericita zi a unității perfecte. Un pas care ne-a adus și mai aproape de acea zi a fost cererea în căsătorie, care a avut loc în grădinile minunatului palat Schonbrunn din frumoasa Viena. O zi perfectă cu un parfum de deosebit… Un an mai tarziu am spus același “DA” în fata lui Dumnezeu, a familiei și a tuturor celor dragi, de data aceasta la Zalău, în biserica mea de suflet. Pozele surprind cu mult farmec bucuria zilei noastre mult visate. Amandoi știam de la bun început că albastrul va fi prezent, însă ideea temei marine l-a completat perfect, fiind un crâmpei adus tocmai din însorita Californie. Am avut parte de o zi pe care n-aș schimba-o cu nimic, nimic, nimic. Pentru ziua nunții, pentru toți cei care ne-au purtat în rugaciune în tot acest timp și pentru frumoasa poveste de dragoste scrisaă de Dumnezeu, suntem recunoscători Celui ce ne-a creat, ne-a adus împreună și ne va purta de grijă în toate zilele vieții noastre.”

Şi ultima, dar nu cea din urmă căci e preferata mea: o visătoare!

“Îmi las capul pe spate. Îmi pregătesc mintea pentru o seară lungă şi aglomerată. Las muzica să-mi adune cât mai multă linişte şi cât mai mult echilibru- să mi le stocheze în cardul ăla afurisit din minte, invadat de viruşii neobosiţi ai zilelor grele! Sunt departe de tine. Mesajele curg, convorbirile divaghează. Ne căutăm unul pe celălalt într-un spaţiu în care fizic nu suntem. Mă uit în cameră şi aştept să apari de la duş, învelit în prosopul alb, cu părul ud, spunând o glumă, cântând, jucându-te… Şi poate că-mi apari pentru o secundă, dispărând imediat ce aud telefonul că sună.”

Dacă v-aţi dixtrat, acu’ e timpul s-o tăiaţi spre munci!

Zi excelentă vă doresc!

O singură formă de sclavie. Aia de care ai parte după ce-ţi pui şaiba pe deget. Aia în care tu, ca mascul sclav în casă, execuţi ordinele date de consoartă. Care consoartă a luat înfăţişarea unui vechil cu bici în mână.

Buei, forma asta de sclavie e una cu zâmbetul pe buze.

Cu zâmbetul pe buze eşti trezit din somn şi trimis la preparatul cafelei. După ce faci cafea, o aduci la pat, dar nu oricum ci în combinaţie cu ceva mic dejun. Mă rog, asta e partea cea mai uşoară.

Urmează munca în gospodărie: fă aia, de ce n-ai făcut aia?

Pune mâna şi repară priza aia, nu vezi că atârnă de fire (asta în condiţiile în care cu 30 de secunde înainte priza era ok, dar a fost smulsă în momentul în care “Ea”, consoarta, Fiara, a scos încărcătorul telefonului).

Scoate frigiderul din locul lui, tu nu vezi că a făcut muşchi de stâncă pe radiator (de unde oare ştie de radiatorul frigiderului?), aşează-l la loc dar numai după ce îşi dă acordul în privinţa curăţeniei din spatele lui.

Trage şi maşina de spălat. Şi dacă tot ai scos-o de acolo, verifici şi furtunele pentru că Ea are impresia că ar putea fi un pic înfundate. Scoate şi aragazul, bagă un ochi şi pe la el.

Termini cu ele, dar e doar părerea ta. Musai să le aşezi la “boloboc”.

Şi asta doar la bucătărie. Şi asta cu zâmbetul pe buze!

Uăf! Hai, zi faină să aveţi!

 

Cooperativă. Data faptei: ieri.

După cum ştiţi, în cooperativă suntem 3 capete mari, late şi adânci: Jupânu’ şi doi muncitori pe plantaţie (io şi Colegu’).

Ieri, pe la orele prânzului, în timp ce aşteptam la semafor la Muncii (cum vii dinspre Calea Călăraşilor), am simţit o vibraţie karmică taman în stomac. Clar, mi-i foame rău. Cum semaforul ăla de acolo ţine verde exact atât cât poa’ să treacă 2 Dacii şi 1 Dacie, am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Colegu’:

- Mo, mi-e foame. Ce halim azi? Ai ceva la pachet?

- N-am, da’ brusc mi s-a făcut poftă de hamsii. Vezi că ai magazin în drum, lângă megaimajul de la Gloriei. Ia şi tu 1 kil.

Aşa am făcut. M-am oprit la magazinul lăudat şi am luat hamsii. Le-am tras în baie de ulei şi am pus şi o lămâie lângă. Poftă bună, poftiţi la masă…

Lume. Io mânănc sărat şi o recunosc oriunde şi oricând. Dar hamsiile astea nu erau sărate. Hamsiile astea erau crescute în ocnă. Am impresia că sarea nu se extrage din pământ ci din hamsiile astea. Din hamsiile astea se extrage sare de murături. Mo, dacă luai o mână de hamsii d-astea şi frecai o tablă ruginită, jur că ieşea tabla o oglindă de toată frumuseţea.

Am reuşit să înghit f’o 10 bucăţi. De foame, am completat cu o sticlă de 2 litri plină cu apă şi trei sferturi de pâine.

Aia e. Aşa că aseară am făcut nişte clătite pe care le-am umplut cu multăăăăă dulceaţă!

Zi faină!

Dacă stau drept şi mă gândesc mai strâmb, ultima oară când mi-a călcat piciorul pe un stadion de “folbal” a fost acu’ f’o 14-15 ani. Nu sunt în măsură să critic meciurile de fotbal, dar tot ce vreau să vă spun este că aseară atmosfera a fost frumoasă. Restul este de domeniul cancanistic…

bilet de un neuron

Zi faină!

 

 

Acum f’o 3 săptămâni (cred) mă sună un prekin:

- Mo, zice el, tu le ai pe astea cu internetul. Ia-mi şi mie 3 bilete la meciul cu grecii.

- Dai banu’ şi-ţi iau biletele!

A dat banul şi i-am luat biletele. Vinerea trecută mi-au ajuns şi prin urmare le-am predat prekinului.

Mno, aseară îmi dă iar telefon:

- Mo, al treilea om care voia să meargă la meci nu mai merge. E un bilet în plus, e plătit şi e de bine. Nu vrei să mergi?

- Apăi merg.

Şi nu, nu merg pentru fotbal ci pentru fotografii.

D-aia zic, #săfacembinecasănufacemrău!

Baftă să fie!

PS Care ai mai fost pe stadionu’ ăsta mare şi naţional, ceva reguli de respectat cu stricteţe?