sconcsVi s-a întâmplat vreodată să mirosiţi urât? Mo, da’ vorbim de miros d-ăla care te face să nu-ţi suporţi persoana!

Mno, io am avut aventuri d-astea cu mirosurile atunci când mă întorceam din Deltă. Acolo, orşcum te-ai fi spălat şi aranjat, miroseai a câine ud (bine, vorbesc aici de pescuit şi stat la cort în Deltă cale de vreo 3-5 zile). În  momentul în care intram în casă, a mea Fiară mă băga direct în baie la coşul de rufe. Ar fi fost în stare să mă pună să dau jos hainele de pe mine cu duşul pornit. Câteodată mă gândeam că are în plan să mă introducă şi pe mine în maşina de spălat.

Acum, ideea e următoarea: m-am pricopsit cu un tricou care după o noapte de dormit în el te face dimineaţa să fii fratele mai mare al sconcsului. Nuş cu ce o fi vopsit, tratat sau virusat că nu-i chip să-l porţi. Şi e din bumbac (scrie pe el). Azi l-am aruncat.

Zi faină!

Sursa foto.

Uite-aşa, să meargă treaba:

Zi faină şi săptămână fructoasă!

Incredibil!

6 comments

Aş vrea să mai zic ceva, dar pur şi simplu nu ştiu ce. Pentru că mi se pare anormal să se întâmple aşa ceva:

bec 1

bec 2

 

Nu-s luate din târg sau de la colţ de stradă. Sunt luate din Auchan. Faza e că nu-i prima oară când achiziţionez becuri de acolo dar aşa ceva n-am păţit. Mno, să nu auzim comentarii de genul “aşa-ţi trebe dacă iei albastre” (plus că dau o lumină gen lumânare parfumată) pen’că la momentul respectiv astea erau pe raft. Şi momentul respectiv era la orele 21 şi era musai să bag ceva în felinare ca să putem ajunge acasă.

Aşa-mi vin nişte draci… că-mi pun un kit de xenoane şi termin cu jucăriile astea!

Uichend plăcut să avem!

De coşmar

4 comments

Mă sună un prekin taman din Piteşti.

- Mo, problem la calculator. Am dat cu uitatul pe nişte chestii de pe net şi m-am pricopsit cu ceva virus de-i zice “poliţia română”. N-am idee ce să-i fac, aşa că vin cu şandramaua la tine pentru că toţi ăştia pe care i-am întrebat de sănătatea calculatorului au o singură soluţie: formatare şi reinstalare. Problema e că io am ceva soft de contabilitate şi neşte chestii pe care n-aş vrea să le pierd.

Şi a venit.

Mno, scârba asta de virus e făcut cu cap: nu-ţi dă voie să intri în uindouz cu safe mode (nici un fel de safe mode). De fapt, nu îţi dă voie să faci ni’ica. Iniţial am încercat o rezolvare cu Kaspersky Rescue CD, numa’ că a dat cu virgulă din cauza faptului că ăst’ Kaspersky voia să-şi facă treaba numa’ în condiţiile în care uindousul a făcut o închidere ca la carte, nicicum din butonul sursei (ceea ce nu se putea din cauză de virus).

Aşa că am ajuns la partea de coşmar: să scot hardul din carcasa lui şi să-l bag la mine în calculator. I-am dat o scanare totală şi am rezolvat necazul.

Coşmar a fost faptul că a trebuit să şurubăresc cu briceagul din pricina faptului că n-am avut o şurubelniţă în casă. Toată trusa am uitat-o la cooperativă!

PS Avea hardul prins în carcasă exact cum scrie la carte – pe toate părţile!

 

Nevindecabil

4 comments

Se întâmplă că io nu vorbesc la telefon în timp ce sunt între volan şi tetiera scaunului din cauză că nu vreau. Da’ se mai întâmplă că uneori e musai să răspund. Deci musai. Prin urmare am rechiziţionat  de la a mea Fiară cu condiţie de împrumut pe termen limitat o cască bluştuţ. Mo, casca-i bună dar e pămpăloaică în acelaşi timp pen’că nu ştie să lucreze cu două telefoane – în cazul meu, telefon de serviciu şi telefon personal.

Boon, asta am lămurit-o. Da’ ce te faci când uiţi că ai acea cască în ureche setată pe telefonul de serviciu şi sună de mama focului telefonul personal?

E simplu. Îţi tragi una cu telefonul peste urechea în care ai dispozitivul alien şi rămâi mirat din cauza durerii!

Concluzia? Câteodată îs blond! A, şi următorul telefon o să fie dual sim.

De regulă io merg cu pejoul spre casă pentru că-mi aerisesc neuronii ce mi-au mai rămas întregi, dar mai ales pentru că zic io că-mi face bine să mişc picioarele cale de f’o 5 kilometri. Numai că ieri aveam o criză de timp – mă gândeam că ar fi bine să ajung mai pe lumină acasă cu scop declarat de a face curăţenie în acvariu.  Aşadar sar din cooperativă drept într-o parte şi dau cu fuga taman în staţia lu’ 311 (aia de la Câmpia Libertăţii) cu gând să scot f’o două’j'de minute de timp economist. Bag nasul în rucsac şi caut nemernicia aia de card al călătoriilor. Nexam. Niet. Nu e acolo. Urmare: am plecat pe jos, că io bani pe alt card nu dau.

PS Am făcut curat în acvariu într-un final.

PSS Mi-a arătat Fiara unde am pus cardul, dar am uitat să-l iau azi. Uăff!