RCA – răspundere civilă auto. Te loveşti de RCA-ul ăsta în momentul în care te-ai hotărât să-ţi iei maşină şi ai dus atelajul în parcare. Într-un fel te deranjează chestia cu obligatoriul, dar în celalalt fel e bine. Pentru că într-o zi, un meltean bizonian nu-ţi va da prioritate şi se va înfige în aripa maşinii tale. Pe de altă parte, tu ca şi element conducător aflat între volan şi tetiera maşinii te uiţi pentru o secundă la telefon şi te înfigi un pic în portbagajul maşinii din faţă. Scopul asigurării este bine trasat: păgubitul să primească în mod obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite, indiferent de situaţia materială a celui care a produs evenimentul. Aşadar, aici te scoate RCA-ul, pentru că nu mai dai bani din buzunarul propriu în nici unul din cazurile prezentate mai sus.

Bon. Cu asta am lămurit rolul asigurării.

De vreo câţiva ani încoace, a apărut şi la noi constatarea amiabilă (era şi cazul). Constatarea asta îţi scoate din picioare şi volan drumul şi ziua pierdută la cozi (poliţie – accidente uşoare). Pur şi simplu te înţelegi cu păgubitul/bizonul şi amândoi vă deplasaţi la agentul constatator din partea asigurării. De acolo, lucrurile merg uşor.

Am lămurit-o şi p-asta.

Urmează achiziţionarea obiectului numit asigurare auto. Ca orice român care se respectă, cauţi produsul cel mai ieftin pentru că “economia este varză, mama lor de politicieni, etc”. Eu am primit pe email adresa asta: rca ieftin.

Ca şi încheiere, m-am ferit până acum de chestiile astea online. Dar parcă-i mai comod să butonezi ceva cifre şi litere şi să nu mai pleci tu prin ploaie.

Zi faină şi fără evenimente!

Fuse Cupa şi se duse. La alţii.

Noi, cei din CF Hal’Ba, am fost fericiţi că ne-am văzut, c-am beut pe beri şi c-am dat din picioare haotic pe teren. În rest, pot spune că n-am avut victorii, în schimb am luat-o pe cocoaşă (deşi începusem pe roz cu un egal). Jocul nostru a prezentat caracteristicile unei şaorma cu de toate, dar fără ceapă. Din ce-am băgat de seamă, am ieşit printre cei mai şifonaţi jucători: coccisul e în pioneze, cotul a ajuns cât o minge de tenis, glezna e dreaptă dar nu se îndoaie iar julitura din genunchi a prins coajă. Doar febra musculară mă mai supără, pentru că-n rest sunt bine.

PS Fiara încă nu crede c-am jucat fotbal. E convinsă c-am fost la un rugby/sumo, ceea ce nu e chiar departe de adevăr dacă stau şi mă gândesc că aproape m-a întors cu cearceaful…

Zi faină, mo!

Clubul Fericitilor Hal'Ba

Sună poştaşul cu degetul în soneria de care dispune cooperativa. Deschid.

- Aveţi un plic, zice el.

- Dă-l, zic io.

Deschid plicul şi prima oară citesc “notă de plată”. Ce dracu’ mo, iar a fost jupânul pe la cârciumi şi n-a plătit?

De fapt, aşa consideră o administraţie fiscală că trebuie să numească nişte obligaţii fiscale.

nota plata carciuma

“Garson, adu nota şi-nc-o bere!”

Zi faină!

Afis Cupa Bloggerilor 2013Avem Cupa Bloggerilor la fotbal, eveniment adus pe linie de către Bogdan şi Alin.

Avem ca organizatori pe cei de la SportMeet.ro, sponsori Orange şi parteneri pe Federaţia Română de Rugby, Aqua Carpatica, HeinekenCanyon şi Editura Litera.

Încă ceva. Oamenii ăia care le au cu programarea, adicătelea progrămecii, au lansat de curând aplicaţia Fotbal Info de la Orange. Mno, acilişea găsiţi voi rezultatele partidelor şi toate clasamentele la zi, noutăţi despre Liga I, Liga II, Echipa Naţională, Liga Campionilor, Europa League şi alte campionate externe, ştiri personalizate cu echipa aleasă din programul Prepay Suporter. Momentan aplicaţia este disponibilă doar pe Android.

Acum tre’ să zic şi despre noi.

 BogDan a dat cu strigarea precum c-ar trebui să participăm şi noi, doar doar scoatem nasul din cooperative, birouri şi monitoare de calculator. CiprianDragoşAdelinRobert VictorAdrianiar Ciprian precum şi subsemnatul am pus botul (am halit-o de-a binelea că cică sportul face bine ca să nu facă rău, da’ io am rezerve) şi uite-aşa a apărut CF Hal’Ba.

Prin urmare şi având în vedere cu deosebită consideraţie, acei cititori ai mei (şi nu numai) care vor să vadă felicitările, masa şi dansul echipei CF Hal’Ba sunt aşteptaţi sâmbătă la ora 14,00 pe terenurile Federaţiei Române de Rugby (şuşaua Bd. Mărăşti nr. 18-20, sector 1).

Să facem treabă şi s-auzim de bine, zic!

PS Ete şi logo de echipă!CFH

 

 

Buei, deci io-s client fidel la Billa atunci când e vorba de mâncare pentru câini (şi nu, postarea asta n-are legătură cu eutanasiere sau anti eutanasiere) din cauză de căci acolo găsesc haleală câinească la trei’jde lei sacul de 10 kile. Sacul ăsta îl iau pentru citoplasma de câine pe care-l deţinem cu drepturi la a noastră cooperativă. Mno, aseară am fost să achiziţionez săcoiul pen’că rămăsese Akimoto (aşa-l cheamă pe dinţos) făr’de roanţe.

Bon. Intru, iau sacul, plătesc şi ies din stabiliment. La colţul Billei, 2 agenţi de pază ce veghează da’ nu garantează stăteau la o tacla:

- Bă, sunt rupt în freză, să mor, zice primul.

- Di ce, mă?

- Am fost ieri la târg să vând porcul. Şi dacă n-am avut maşină să-l car, a trebuit să pun măgarul la căruţă ca să po’ s-ajung cu porcul la obor.

- Pă’ şi ce?

- Păi la întoarcere, nenorocitu’ ăla de măgar n-a mai vrut să tragă. Am rămas cu teleaga-n drum!

- I-auzi, a dracu’ jivină!

- Da, mă. Şi dacă n-a mai vrut să tragă, i-am dat hamul jos şi l-am urcat în căruţă. L-am tras io cu tata!

- Bă eşti prost?

- Da, bă. Aşa am făcut. Nu mai pot de oase!

—-

Zi faină!

Era să fie!

11 comments

Miercuri, spre după amiază anşea, ne pomenim cu jupânul de cooperativă grămadă pe noi precum uliul pe găină.

- Bă, zice el, de când n-am mai fost noi la un pescuit sălbatic în mijlocul sălbăticiei sălbatice? Ah?

- Păi cam de ceva vreme şi timp…

- Bon. Valea acasă, ne întâlnim mâine la 5 în faţa cooperativei. Neuroane, pregăteşti logistică, că ştii mai bine ce trebuie făcut!

Mno, am băgăt viteză ca Bolt şi m-am apucat de strâns echipamentul (3 corturi, 3 saci de dormit, 5 izoprene, mulinete şi lansete pentru spinning, grătar, topor, frânghii, etc-uri d-astea). Am tras o fugă la Morarilor să ne luăm şi ceva momeală. La 5 dis de dimineaţă eram la cooperativă, gata de acţiune şi de drum.

Locaţia: la f’o două’j'de kilometri de Giurgiu, pe Dunăre. Am ajuns acolo pe la 8 şi ceva. Fain locul. Pădurea (mai precis jungla) în spate şi Dunărea în faţă.

Ne-am apucat de întins jucăriile prinzătoare de peştiuci şi-am aşteptat crapii şi somnii cei mari cu ochii cât pumnul meu.

Acu’, al meu prekin şi coleg de cooperativă s-a dus să se dea cu spinning-ul pe malul Dunării, mai ales că era prima oară când manevra aşa ceva căci el e undiţar de-un veac. După vreo 2 ore s-a întors spăşit cu 2 mârliţe cât pixul. Le-am eliberat. Am plecat şi io. M-am întors precum Napoleon din Rusia.

Mo, în tot timpul ăsta, nişte nemernici de avaţi ne-au făcut spectacolul zilei. Io n-am văzut aşa salturi de când ştiu să leg guta de ac.

La vreo 15 metri de mal, în mijlocul unor anafoare, un avat de vreo 50-60 de centimetri s-a apucat să demonstreze ce înseamnă o coregrafie piscicolă. Întoarceri la cel puțin 540 de grade, salturi duble urmate de linii acrobatice spre înainte și înapoi. În dreapta acestui avat, un altul s-a apucat de salturi în echer şi sărituri Tsukahara, toate făcute în ciuda celor 3 băbălăi care se uitau la ei de pe mal. Termina unul, se apuca altul. Buei…

Într-un final vă pot spune c-am şi capturat cu lanseta proprie şi personală un somotei la un kil juma’ (şi ăsta eliberat). Dar spectacolul oferit de peştii ăia au făcut ca toată aventura asta să aibă un gust deosebit, cu toate că ne-am întors cu mâna plină de aer.

Aia e!

Săptămână faină!

 

 

Sămbătă fusai la moşie. Spre ruşinea mea, am uitat să car aparatul foto în rucsac.

Mno, las’ că a facut a mea mamă neşte poze. Ete flocoşenii:

Noi?

Şi noua bestie a famelionului:

bestiuta

Zi faină!