Ştiu că v-aţi plictisit de planetarele mele, dar de data asta scriem serios pentru că am căutat juma’ de net ca să găsesc cinş’pe cuvinte despre treaba asta.

Atelaj: Dacia Logan născută spre finele lu’ 2004, motor 1,4 pe benzină, f’o 75 de gloabe putere, fără abs.

 Să încep cu planetara din stânga, pe paşi că nu tre’ să încurcăm treburile.

1. Se achiziţionează planetara (io am luat una fabricată în jermănica, căci cică alea de italia nu se pupă la nu’ş ce garnitură de cartofi prăjiţi), 3 litri de ulei pentru cutie de viteze (ce marcă vreţi voi, numai să fie 75W80 API-GL5), furtun de un deget diametru şi 1 metru lungime precum şi o pâlnie.

2. Se cheamă un prekin bun cu care să poţi schimba şi 26532 de vorbe.

3. Se aduce sacoşa cu chei inelare, tubulare, fixe şi franceze de toate felurile, neamurile şi numerele (n-ai d-astea, nu te apuci).

3. Maşina băgată în viteză, cu frâna de mână trasă.

4. Se dă capacul roţii jos, căci trebuie acces la piuliţa planetarei.

5. Se slăbeşte piuliţa planetarei.

6. Se pune maşina pe cric.

7. Se dă roata stânga jos. Se face pauză de tiutiun.

8. Se desface etrierul.

9. Desfacem şuruburile ce ţin ansamblul roţii agăţat de amortizor. Tot acum dăm jos şi piuliţa planetarei.

10. În acest moment ne iese acel cap de planetară dinspre roată.

11. Se bagă sub maşină un lighean exact în dreptul cutiei de viteză.

12. Cu ceva tubulară desfacem şi cele 3 şuruburi ce ţin planetara stângă legată de cutia de viteză.

13. Scoatem planetara cu atenţie să nu facem ghiduşii pe acolo, după care ne ştergem mâinile de cei 2 litri de ulei care au curs din cutie.

14. Montăm planetara cea nouă, dar  nu mai spun paşii pentru că bănui că n-am uitat cum am desfăcut-o pe cea veche.

15. După ce-am făcut toate montajele necesare, inclusiv etrier şi roată, putem pune maşina pe toate cele 4 roţi. Se face pauză de tiutiun.

16. Maşina fiind la plan orizontal, desfacem capota şi cam pe sub locul în care cablul de ambreiaj se agaţă de furca aia care lucreză cu ambreiajul propriu zis, mai jos o leacă de un fir verde, există un şurub de plastic tip fluture introdus chiar în cutia de viteze. La unele atelaje acel şurub îi negru, la altele e chiar alb. Mno, scoatem acel şurub şi-l punem bine.

17. Introducem în gaura unde a fost acel şurub cam 3 centimentri de furtun (pas 1), la celălat capăt punem pâlnia şi începem să turnăm ulei în cutie până în momentul în care dă pe dinafară.

18. Ştergem urmele de ulei, punem şurubul fluture la locul lui şi facm pauză de tiutiun.

19. Închidem capota atelajului şi mergem să facem o probă. Cu ocazia asta s-a făcut şi schimbul de ulei din cutie.

Pentru planetara din dreapta e mai simplă chestia pentru că acolo nu ne deranjează cutia de viteze şi uleiul aferent. Se urmează paşii 1-10.

Sper că va fi de folos cuiva.

Zi faină!

PS Nu schimb planetarele pen’că am io pitici, ci din pricină că s-au dus de suflet acele burdufuri de cauciuc.

PSS Scriam de ieri, dar n-au avut loc unii de mine.

sub asediu

 

 

De avarie

12 comments

Ieri pe la doişpe parchez maşina în parcare publică de pe bulevard. Termin ce am de făcut şi pe la cinşpe zerozero mă îndrept spre atelaj cu gând s-o duc la cooperativă. Poi da, numa’ că am găsit atelajul buşit pe stânga, geamul oglinzii pe jos şi plasticul oglinzii într-o poziţie nefirească la care sunt sigur că fabricantul maşinii nu s-a gândit.

Noroc cu casco. Azi alerg să fac hărţoage, mama ei de treabă!

atelaj

PS Aranjasem io oglinda înainte de a face poza.

Totul la vedere

2 comments

Plec io ieri în mijloc de zi cu ploaie şi soare taman spre nişte instituţii ale statului, da’ nu spun care că io nu fac reclamă la ăştia pe gratis. Acolo fu bine, descurcai io iţele în care mă încurcasem, atât numa’ că toată chestia a necesitat răbdare şi f’o două ore de aşteptare.

Mno, în instituţia aia opriseră aerul din pricină de f’o bugetară care nu suferă corentul şi se făcuse cam cald, aşa că mi-am luat o sticlă de apă. Am golit-o în intervalul de aşteptare. Boon. Rezolvai păienjenişul pentru care venisem. Acu’, după sticla aia de apă, în mod normal, logic şi firesc a trebuit să ajung şi la toaletă. Nici asta n-a fost greu, pentru c-am găsit-o repede. Minunat. Era şi proaspăt renovată. Tăt felul de ţucumbere în ea, până şi curpapir!

Buei, da’ care o fi fost isteţul de-a făcut recepţia lucrării la toaleta aia? În momentul în care intrai în budă să-ţi rezolvi urgenţa nu mai puteai să închizi uşa din pricina vasului de wc.

O fi fost construit pe sistemul “totul la vedere c-aşa rezolvăm problema şpăgii”?!

De f’o câteva zile învârt de covrigul unui Logan primit de la cooperativă.

Maşina-i albă şi deţine ABS + airbag pentru şofer. Atât. N-am servo, n-am aere reci ca gheaţa, n-am închidere centralizată (merge cu cheia, ce noroc pe mine), n-am reciclare aer, n-am blocare uşi, n-am mânere din care să-mi pot regla oglinzile retrovizoare (sunt mari, e adevărat), n-am ţucumbăr cu care să reglez înălţimea centurilor de siguranţă. Şi mai are şi-un motor puternic ce rupe piatra betonului din asfalt: 1,2 litri cu şapte’ş’cinci de ponei subnutriţi.

Una peste alta, îi o maşină bună şi e îndrăgostită de benzină. Îi place benzina de n-am văzut!

Mno, ieri, la întoarcerea spre casă, mi-a tăiat calea o duduie brunetă călare pe-un Chiu Şapte pentru care băgase ore suplimentare la greu. A trebuit să mă înfig cu toate picioarele din dotare în frână ca să evit un amestec de vopseluri atât de dăunător caroseriilor. Duduia mi-a fluturat din mânuţe şi din avarii şi şi-a văzut de drum. I-am dorit o seară plăcută plină de respectul meu!

Aia e. Bancul ăla cu blondele vopsite e adevărat.

Zi excelentă!

 

Vis de coşmar

4 comments

Nu ştiu de ce, dar am visat azi noapte că-mi era frig. Frig d-ăla greu, de coşmar. Io nu-s friguros de fel, mai ales că iubesc temperaturile sub 0 grade.

O singură dată am avut probleme cu frigul, asta fiind într-o lună de noiembrie, toată tărăşenia întâmplându-se la întoarcerea din Deltă.

Mno, la începutul ăla de noiembrie am decis împreună cu colegul şi jupânul de cooperativă că s-ar cădea să plecăm şi noi în Deltă, mai ales că trecuseră două săptămâni de la ultima vizită acolo şi nu mai ştiam culoarea copacilor loviţi de toamnă. Aşa că am pus sculele în maşină şi am tăiat-o repejor spre amantă. Partea proastă e că la plecare, am omis să ne luăm şi bagajul conţinând hainele de schimb. Am ajuns acolo în pantaloni scurţi şi tricou. Cele două zile petrecute în Deltă n-au fost rele din punct de vedere al temperaturilor dat fiind faptul că ziua erau până în 20 de grade, iar noaptea eram încălziţi de ceva alcool şi saci de dormit. Ei bine, la întoarcere am avut parte de coşmar. Din cauza vântului care începuse să bată cu putere precum şi din cauza vitezei pe care o luase bărcuţa, mi-au înţepenit toate manţocăriile din dotare. Când am ajuns la Tulcea n-am mai reuşit să mă ridic de pe banchetă. Îmi înţepeniseră muşchii (toată gama) iar din tendoane puteai face lejer armătură pentru beton. N-aş mai vrea o experienţă ca asta, deşi mă apucă râsul când îmi aduc aminte cum încercam să mă ridic şi picam înapoi în barcă.

Acu’ stau şi mă gândesc, visul ăsta o fi semn de plecare în Deltă?!

O zi şi-o săptămână faină!

Prioritate

No comments

Din cauza de condiţie fizică pe care n-o am, dar merg mult pe jos, n-am ce face ieri şi propun o tură cu biclele prin cartier. Care cartier nu deţine benzi de circulaţie dedicate bicicliştilor, logic!

Prekinul de plimbăreală pe două roţi îi mai experimentat într-ale pedalatului, aşa că l-am lăsat în faţă. Mno, şi dau pedale şi mestec în cutia de viteze foi şi pinioane pe şuşeaua numită falnic bulevard până în momentul în care ajung la trecerea de pietoni. Văd în stânga mea cum o tanti cu ceva pungi pusese piciorul pe trecere. Io cu bicicleta eram pe dreapta, pe banda 1, cât mai aproape de bordură.  Am strâns de manetele alea care frânează de mi s-au albit încheieturile.

Prekinul: Ce draci faci?

Io: Păi dau prioritate la babeta asta, nu vezi că se mişcă şi lasă urme precum un melc?

Prekinul: Mo, eşti pe biclă, nu eşti la volan. Nu-ţi ia nimeni permisul din cauză de neacordare de prioritate. Dă din picioarele alea mai cu viaţă că ne apucă Revelionul până ne întoarcem acasă!

PS Cred că tre’ să schimb şaua! Merg acu’ de zici că am un băţ înfipt în părţile ruşinoase ale corpului.

 

Forţă brută

2 comments

Acum zece minute, în faţa cooperativei, un cunoscut al meu (ba chiar vecin de cooperativă) încerca să plece cu maşina. Mno, maşinuţa aia era turată precum bormaşina lu’ Dorel dar n-a vrut să se mişte nici măcar 3 centimetri. M-am pus io la volan, căci se ştie că sunt un guru al mecanicii fine. Am călcat ambreiajul. Pedala nu voia să plece de pe loc sub nici o formă. – Mo, zic, asta e beleaua! Trebuie un pic bruscată acea pedală.

Şi-am mai apăsat o dată. De data asta mi-a plecat piciorul precum o rachetă. Dar am rupt cablul. Uăf.

Am deschis capota atelajului şi am văzut pricina năcazului. Omul lucrase ieri pe la filtrul de aer şi din cauză de neatenţie i-a picat şurubelniţa cumva între scut şi manţocăria aia de care e legat cablul de ambreiaj.

Maşina e chiar Logan, aşa c-am trimis proprietarul până la Diham să-şi ia cablul. Când se întoarce, îl schimb în zece minute.

Aia e! Io şi piciorul meu.

PS Ieri am fost la doctorul de Ţestoase. Venise vremea schimbului de distribuţie. Culmea e că a venit vremea să schimb şi planetara din stânga din cauză de burduf spart. Bani. Bagă bani, vere!