Toţi am fost copii. Bine, unii mai mult şi alţii mai puţin!
Şi totuşi, îmi aduc perfect aminte cum şi din ce se face o praştie. Ştiu sigur că am dezmembrat o mulţime de măşti contra gazelor ca să iau acele cauciucuri “de lapte” (care cică erau cele mai bune). Şi mai ştiu c-am fost un pic alergat în momentul în care bunicu’-meu a constatat că pantofii lui nu mai deţineau “limbi”. continue reading…
Se-ntâmplă că legile lui Murphy nu dau greş, cel puţin în cazul meu!
Adicătelea se ia una bucată de meseriaş, aşa ca mine, şi se pune să şurubărească niscaiva treburi într-o gospodărie.
Detaliem:
“Înainte de a atinge podeaua, orice sculă în cădere se va opri mai întâi pe degetele de la picioare”.
Aş mai completa eu aici că din toate ciocanele ce le aveam la îndemână l-am ales pe cel mai greu.
“Dacă ai la îndemână doar un ciocan, toate obiectele din jur ţi se vor părea cuie”.
Completarea mea: mai ales degetele de la mâna cu care ţii cuiul.
Aia e!
Săptămână minunată vă doresc!
Exact asta se întâmplă în politică! O mare durere de cap!
Vom vedea ce va fi, căci după prezidenţiale urmează un guvern nou, c-aşa-i în tenis.
Sper că nu va fi un fel de “pleacă ai noştri, vin ai noştri şi noi ne uităm ca proştii”!
PS Mai ştiţi guvernul pe care-l propusesem io?
Acum vreo 2-3 săptămâni, îmi sună telefonul mai ceva ca alarma pompierilor la incediu:
- Mo lilă, laşi tot deoparte şi meri cu mine la pescuit!
- Apăi las, că pentru un mers la pescuială aş fi în stare să-mi iau un conced medical, zic io.
- Mo, te duc într-un loc unde îs peşti ce n-a văzut lanseta aia a ta. Şi o să dăm în stil nou acum, ca să simiţim drilul până ultima celulă!
Şi-am mers!
Fain a fost. Aşa ne-am distrat la somotei* şi aşa driluri drăgălaşe am avut, de numa’!
Mno, treaba-i alta.
La un moment dat şi-o clipă de reverie, cum stăteam io aşa pe-o parte c-o bere într-o mână şi-un tiutiun în ailaltă mână uitându-mă spre zare, văd prin vârful lentilei de ochelar o mică zbatere în vârful lansetei. Şi încă una. Şi una şi mai mare. Gata, al meu eşti! Înţep şi încep să mulinez în forţă! Nu mă face el pe mine, căci am sculă bună! Lanseta se-nconvoiase, firul scârţâia precum frânele uzate, ce mai, visul pescarului!
Am reuşit să scot captura!
Ete-o:
Bunătate de plăcuţe de frână într-un ciorap!
S-auzim de bine!
*Somotei – un nemernic de somn african/american/pitic.
Din cauza a ceea ce s-a întâmplat ieri, am luat decizia ca Lebăda (o prietenă a decis s-o boteze astfel) să-şi parcheze roţile pe timp de noapte în parcarea cooperativei. Totul până când se va monta o alarmă. În acelaşi timp m-am gândit c-ar fi nedrept din partea mea ca hoţii din zona cooperativei să nu beneficieze de aceleaşi drepturi ca cei din parcarea Billa.
Bun, asta fiind lămurită, de dimineaţă mi-am pus căştile pe clăpăuge şi-n ritm de Sport Total Fm m-am cărăbănit spre munci. Îs f’o 6 kilometri, dar nu-i bai. Mno, orice ar fi, să ştiţi de la mine că mersul pe jos are şi beneficiile lui.
Bună oară, ete ce mai vezi pe drum:
Stau drept şi mă gândesc strâmb: proprietarul o fi pus Dacia şi 1310 ca să-i deruteze pe cei de la Finanţe şi să nu mai plătească taxa de înmatriculare sau şi Audi trece prin clipe grele şi are nevoie de susţinere din partea românilor?
Comentară