Două dimineaţa. Sau două noaptea, cum vreţi voi.

Sună telefonul. Telefonul stă în principiu lângă al meu cap, pentru că trebuie să fac ochi destul de matinal şi e musai să aud soneria deşteptătoare.

Mno, cum spuneam, sună pârdalnicul. Capiu de somn, nu bag seama la număr ci răspund direct:

-Mdea…

- Ce faci, dormi? zice o voce feminină, gâdilându-mi neplăcut timpanul.

- D-apoi dorm, că io noaptea dorm de obicei.

- O viaţă ai şi p-aia o dormi, continuă vocea.

- Păi mai bine-o dorm în loc s-o pierd, ca tine.

- Dar eu n-o pierd, eu meditez adânc!

Şi-am închis pentru că singura replică ce-mi venea în cap la ora aia era jen “z’gâţii şi grijania cu stările tale zen şi medităţiile tale nocturne”, dar n-aveam chef de continuat dialogul.

Uăf!

PS Număr privat şi o voce… zici că voia să-mi vândă cuie ce se bat singurele în pereţi.

 

Ca orice om care se “respectă” (munceşte pe brânci la o cooperativă), dispun de două telefoane. Unul e personal şi-i smarfon iar celălalt îi beleaua de serviciu. Mno, n-am luat un smarfon dualsim pentru că totuşi nu vreau să amestec capra cu varza, dar în viitorul apropriat mă bate gândul să dispun de aşa ceva. De ce? Păi iar mi-a dat cu virgulă azi.

Ca de obicei, Fiara m-a debarcat azi la Potcoavei. Tot ca de obicei, după ce mi-am descărcat fizicul din maşină, mi-am băgat un tiutiun în dinţi şi mi-am introdus căştile în urechi (am d-alea “in ear” căci din cauză de clăpăuge mari celelalte îmi pică în momentul în care îmi vântur chelia cea deasă). Până aici e bine. De aici încolo n-a mai fost bine. Mufa căştilor era deja băgată, deci tre’ să cânte lăutarii. De obicei, când introduc mufa căştilor în gaura cea predestinată lor, îmi porneşte niscaiva cântător de muzichie. Azi n-a mai pornit. Zic na belea, s-a încurcat smarfonul în comenzi. Îl scot şi încep să butonez. Nu pornea ni’ica. Adică pornea ceva, căci cântătorul îmi arăta că el zice vorbe acolo, dar io n-auzeam nici măcar zgomot de fond  în plastice. Buei…

Cântătorul n-avea probleme, tilifonul deştept era deştept şi făr’de defect. Defectul era la mine pentru că am băgat mufa căştilor în celălalt telefon care nu-i smarfon. 

Aia e. Aşa mi se întâmplă când dorm pe mine.

Zi faină să aveţi!

Se făcea că pe toate canalele de ştiri din România şi din lume reporterii dădeau din guriţa lor binecuvântată vorbe despre anume nepot regal născut sau aproape născut dintr-o cocoană regală. Da’ io am cam avut treabă zilele şi săptămânile astea, drept pentru care habar n-am avut ce-i Kate, ce-i cu Kate şi mai ales că ea-i cu burtica la gură şi aşteaptă cu nerăbdare să ajungă la forma iniţială.

Acestea fiind spuse, ieri prekinul BogDan întreabă când fată Kate. Ignorantul din mine a crezut că-i vorba de vreo pisică a lui, cu toate că-mi aduceam vag aminte că are acasă ditai mârtanul.

Mno, îs ignorant cu acte în regulă. Să nu ştiu io despre vlăstare regale sau princiare?!

Mo vere, o schimbarăm. Ieri o schimbarăm, dar cu ceva peripeţie.

Să dezvolt.

Stabilesc de comun acord cu Mustăciosu’ că duminică dis-de-dimineaţă la 8,45 fix o să mă parchez la el în faţa blocului şi de acolo merem grămadă să facem o tură cu Ţestoasa dinamică pe la magazinele cu piese auto logăneşti şi nu numai.

Boon. La 8,45 trecute fix bagăm un tiutiun şi stabilim paşii de bătaie: dăm o tură cu maşina prin parcare, stabilim care-i bătaia, cumpărăm obiectul, mergem la mine-n parcare şi schimbăm obiectul care ne dă bătăi de cap şi de maşină. Aia am şi făcut.

Numai că după ce-am cumpărat fierul numit planetară de dreapta, al meu Mustăcios îmi bagă o pastilă neagră veninoasă: vere, aia de stânga e, la ce dracu’ o cumpăraşi pe cea din dreapta? Că aia din stânga e beleaua! Calculaşi cu virgulă, e ca şi cum ţi s-au ars siguranţele în casă şi în loc să le schimbi tu cumperi un neon pentru acvariu.

Mo, zic, ştii ceva? Dacă am luat-o, e bun luată. Mergem şi-o schimbăm pe asta iar săptămâna viitoare o schimbăm şi p-aia de stânga. Măcar ştiu că toată faţa maşinii e făcută şi Fiara n-o să aibe emoţii când ia toate gropile, că pe toate le ia şi nu scapă nici măcar una, de prăsilă şi pentru alţii.

Schimbatul ăsta a fost lucru de mecanică fină şi uşoară dar la capitolul ăsta probabil că Loganul a fost gândit de f’un specialist în ergonomie şi salvare de timpi pierduţi, nicicum de vreun injiner.

Ne-a dat bătaie de cap şi de ciocane aşa numita bieletă anitruliu (se montează între capătul bării stabilizatoare şi basculă), căci din cauză de rugină am muncit mult şi bine să schimbăm nemernicia cu pricina. Şi sunt două!

Aia e. Acu’ e bine şi nu mai am nici zgomot şi nici bătăi.

PS Ca să nu am nici bătăi de cap în caz că Fiara citeşte articolul, ţin să precizez că n-am dat banii decât pe planetară, bieletele alea le aveam cumpărate de vreun an şi ceva.

PSS Mustăciosule, eşti mare mecanic mo (pupa-ţi-aş  mustăţili), chiar dacă ţi-a dat cu virgulă la montajul plăcuţelor de frână. Io ţi-am zis că trebuie şi o mână fină de calculatorist acolo!

Ieri pe la prânz, pe un ton candid, a mea Fiară mă anunţă că aude ceva zgomot la maşină în momentul în care ia viraj spre stânga. No bine, las’ că ajungi acasă şi mă uit să văd ce e pe acolo.

Apăi m-am uitat, dar pentru că nu mi-s mecanic de meserie, n-am observat decât o pată de vaselină în zona burdufului aparţinător de planetară. Prin urmare, mi-am introdus fizicul în Ţestoasă şi am plecat spre un amic care-i mai mecanic din fire şi din şcoală.

Ajung la uom, îi spun ce şi cum şi-l las pe el la volan să bage teste. Proastă alegere, pentru că mi-a tras nişte viraje care m-au ţinut lipit de portieră mai ceva ca pe un timbru pe plic.

Mo, zice el, bate precum România la Mondiale, dar bate. Trebuie schimbată pentru că altfel rişti să ai întuneric în cutia de viteze când ţi-e lumea mai dragă. E bine că este aia pe dreapta şi poţi s-o schimbi chiar tu, cu ale tale cunoştinţe minime spre zero în şurubăreli.

Mdea. Asta nu mai făcusem până acum, pentru că bucşăraie, telescoape, discuri, plăcuţe, bielete antirăsturnare, capete de bară  şi uleiuri m-am priceput să fac.

Aia e.

Zi faină şi uichend mirobolant!

 

Fără legătură cu titlul de mai sus: pe 7 a lu’ august am fost programat la abator pen’că mai devreme nu aveau locuri.

Acu’ să revin.

Dimineaţa, ca orice om normal care pleacă spre munci, îs capiu şi chiaun dar mă dezmeticesc în primele secunde de după a doua gură de cafea. N-ar fi mare belea dar nu ştiu cum se face că tocmai înainte de a-mi regla mersul şi vederea bezmetică, a mea Fiară îmi dă câte ceva de făcut. Bunăoară, acu’ ceva dimineţi m-a pus să-i repar un nemernic de fermoar ce făcea legătura între două părţi de bluză. Se înţepenise pricinosul pe la jumătate.

După vreo trei încercări nereuşite şi vreo două rugăciuni “şaman style”, am reuşit să-i rup cheiţa. Boon, în cazul ăsta utilizez forţa lăuntrică prin apucare şi tragere gen “pumnii mei minte nu are”. Hehe, în cazul ăsta s-a strigat câştigătorul la puncte, adicătelea io.

A draq panaramă de fermoar chinezesc dac-a dorit el să coopereze. El a rămas înţepenit, în schimb bluza a decis să mergă pe sistemul cel mai deştept cedează, prin urmare s-a rupt. Deci am sfâşiat într-un mare stil o frumoasă bluză de in chinezesc croită pe vapor.

Acu’ tre’ să-i cumpăr Fiarei altă bluză, c-altfel îmi taie accesul în bucătărie (locul meu preferat de tutunit, beut bere şi stat la taclale pe tilifon).

Meciul Fermoar – Neuron, scor final 1-0.

Medicul chirurg mi-a comunicat faptul că e musai o operaţie cu ceva anestezie generală din pricină de scos măsele de minte. Am zis măsele pentru că o să extragă şi nemernica din stânga, asta însemnând că-mi ia juma’ de minte!

Pentru că la o operaţie nu te poţi duce cu mâinile în sân (chiar şi în sânul alteia), musai îţi trebuie un teanc de analize. Drept urmare, cu trimiterea doctoricească în rucsac, m-am prezentat să-mi reglementez cererile de pe bilet la:

- analize de sânge (tot felul de hemoglobine, înţepături în lobul urechii pentru determinarea timpilor de coagulare, trigliceride, glicemii şi alţi păienjeni capabili să supravieţuiască la mine-n corp);

- radiografie toracică – aici mi s-a semnalat faptul că am coloana uşor strâmbă (poate din cauza săriturilor din copaci pe care le practicam cu deosebită dezinvoltură în copilărie);

- electrocardiogramă şi consult – tensiune de aviator ce sunt io noaptea în vis;

Cu ocazia asta am văzut că nu sunt schimbări în privinţa statului la coadă.

Boon, astea le făcui şi ieşiră bine. Luni tre’ să aterizez la medicul anestezist să-mi tragă programarea pentru tăiere.

S-auzim de bine!