Mno, azi am dat checkin la cooperativa mai târziu decât mă aşteptam, dar de vină a fost traficul din zonă.

Să vă zic una tare, care pe mine m-a uimit şi d-aia vă spun şi vouă, să rămâneţi şi voi uimiţi.

Ei bine, ieri (duminică, 19 mai 2013) l-am dus pe al meu socru la un eveniment în comuna lui natală (aia un’ s-a născut şi s-a copilărit până când a decis ca tre’ să plece în lume căci s-a săturat de joacă).

Ca să fiu şi mai explicit, au făcut o întâlnire de 50 de ani de la terminarea celor 7 clase obligatorii- atât se făceau la vremea aia, iar notele se dădeau începând cu 1 şi terminând cu 5.

Ete pozNă:

Se poate încă!

Dacă tot am bănănăit prin şcoală, că io n-am stare şi nu zac unde mă pui să şed din pricină de sânje iute oltenesc, am mai găsit ceva:

Clopoţel ce clopoţeşte încă!

 

 

Aveam şi io în clasă d-astea. Şi-n cap!

 

Deci mo, sper să trăiesc şi să fiu sănătos s-apuc şi io d-astea!

Hai să fie o săptămână faină!

Azi, vineri 17 mai:

- Sf. Ap. Andronic şi soţia sa, Iunia; Sf. Cuv. Nectarie şi Teofan (Dezlegare la peşte); Sf. Mc. Heraclie şi Pavel din Noviodunum- Isaccea;

Hmmmm…Isaccea şi dezlegare la peşte. Da’ e o vreme afar’ de nu-ţi arde nici de pescuială şi nici de muncă.

Hai s-o dăm pe muzichie, zic!

Zi faină!

Ieri dimineaţă mă înfig în tastatura telefonului meu mai puţin deştept decât celălalt telefon (care îi smartphone, adicătelea tilifon diştept), butonez repede prin agendă şi sun.

Io când sun, trebuie să mi se răspundă sau să mi se dea ocupat, căci altfel  înţeleg că nu vrei să vorbeşti cu mine, deşi nu ţi-am făcut ni’ica. Persoana pe care am sunat-o mi-a răspuns şi mi-a confirmat că prestează activitate la frizerie, prin urmare pot veni să-mi raşchetez bruma de păr ce mi-a rămas pe cap după ce m-am nenorocit căsătorit (tu nievastă, nu băga de seama vorbele mele de aici).

Booon. Logic, normal şi firesc este faptul că n-am putut ajunge să mi se frizerescă freza decât după ora la care termin io de prestat serviciul pe plantaţie. Am sosit în locaţie şi mi-am aşezat părtile moi pe-un scăunel, aşteptând să-mi vină rândul. Trebuie să aflaţi că io-mi tund pletele la această frizerie de f’o 3 ani, la aceiaşi frizeriţă, care-i o tanti super faină precum şi de gaşcă avănd în vedere vârsta de pensionare pe care o are. 

Mno, mi-a venit rândul şi mi-am mutat fizicul pe scaunul frizeresc. A băgat tanti maşina în priză şi a început să raşheteze pleata întru slava cheliei care începe să-şi facă simţită prezenţa şi la mine.

Până aici nimic deosebit, mai ales că e normal să se întâmple aşa ceva când te tunzi. Corect?

Anormalitatea a venit în momentul în care s-a oprit curentul în toată frizeria, iar io eram tuns abia spre jumate… Deci mo, cât ghinion poţi să ai? Ah? Din foarfecă a vrut să mă ia, dar era cam întuneric şi n-a vrut să rişte o freză jen “nea prodigy”, aşa că am tras o juma de oră de somn. Avantaj io, că dacă-mi dai un punct de sprijin dorm şi-n picioare.

Eh, a venit şi corentul şi tanti a reuşit să-şi ducă lucrarea până la capăt (de fapt nu până la căpăt, căci nu voiam zero). Bine că totuşi renelu’/enelu’/venelu’/cocteilu’ a dat drumul curentului să curgă, altfel…

Aia e. Nici mie nu-mi vine să cred ce ţi-e cu ghinioanele astea!

PS Hmmm, am observat că-n semilumina aia obscură ca-n camera pentru developat fotografii parcă am mai mult păr pe cap…

Uăi, deci am reuşit să instalez softul celor de la CHDK pe o săpuniera Canon A570IS. Am chestia asta în cap de f’o 2-3 ani, numa’ timp n-am avut să mă joc!

Booon. Softul agăţat, prin urmare a trebuit să găsesc şi ceva scripturi pentru softul ăsta (pentru inceput am folosit un script standard “time lapse”).

Vreau să vă spun doar atât: în momentul în care te-ai apucat de instalat şmecheria asta, ai parte de un avion cu reacţie în ceea ce priveşte funcţiile pe care le va avea aparatul tău foto. Bine, o să ai parte şi de un meniu demn de Linux dar astea-s amănunte.

Uite ce a ieşit:

Nu daţi cu pietre. Este doar prima încercare.

Mi-am dat seama că trebuia să pun focusul pe manual, iar fotografiile trebuiau făcut pe modul wide. A, şi musai un trepied, că io am tras ăste poze din mână! Dar, revin şi spun, e doar prima incercare!

Hai să auzim de bine!

PS O fotografie per secondă…iar o secundă a videoclipului are douăzeci şi patru de cadre pe secundă. Deci trebuie şi timp! Uăf, am omis să pun şi coloană muzicală.Mno, asta e!

 

Nu ştiu dacă ar trebui să fiu nervos sau să mă apuce un râs isteric, românesc.

Cicătelea primăria şi cei din primărie au ajuns la concluzia că aparatele de aer condiţionat strică faţadele clădirilor şi trebuiesc mutate. La fel, trebuiesc mutate şi cablurile, firele şi ţevile de ce-or fi ele.

Sunt de acord că strică peisajul şi arată ca un fund, dar prima dată ar trebui să belească nişte ochi prin centrul capitalei şi să vadă că-i mănâncă şerpii în curtea lu’ casa poporului, că fântânile alea de la unirii sunt rupte în gură şi ar cam trebui curăţate!

Da’ unde eraţi mo când s-a început montatul şi agăţatul aiurea-n tramvai? Unde vă erau arhitecţii?

Ca dracu’!

După cum vă spuneam vineri, apăi sâmbătă am pus căluţii la bătaie şi-am dat o fugă la pescuială.

Să dezvolt.

Mno, sâmbătă dis-de-dimineaţă pe la 6 jumate trecute fix, am sărit în costumul spaţial de pescuit (adicătelea şort, tricou, ochelari de soare, pălărie din păr de cangur şi rucsac) şi-am zburat tare-tare către Morarilor să-mi cumpăr momeală. Până la momeală, a trebuit să dau o tură şi pe la cooperativă ca să lămuresc nişte chestiuni de scârbici, dar astea-s amănunte.

Boon. Luai momeală, luai şi ceva udătură pentru hidratare (se ştie că dacă nu te hidratezi conform cu normele în vigoare, dai în d-alea medicale şi nu e de bine), sculele sunt pregătite, prekinul Jean Mustăciosu e pe drum, deci hai la pescuială.

Ehh, ne-am stabilit punctul de lucru ezact pe canalul care desparte “insula pescarilor” de parcul propriu-zis. Da’ nu ştiu cum drac se face că pe canalul ăsta n-a fost peşte. Sau o fi fost, dar n-a trecut pe la acele noastre.

Am prins exact 4 peştişori. Cu peştişorii ăştia nu săturai nici măcar o pisică vagaboandă. Mici, mo, mici rău!

Prekinul Jean a zis că peştii ăia nu era în stare să mişte un cântar de bijutier, iar io am fost de acord cu el. Da’ las’ că se duce ea perioada asta de prohibiţie şi să vezi atunci capturi.

Aia e. Ne-au dat umilinţă!

PS Nici un animal de peşte n-a fost ucis în escapada asta. Le-am dat libertate!

PSS Sunt bronzat numai pe partea stângă, pen’că de acolo venea soarele. Asta e!

peisagiu

Dacă n-o ştiţi, trebuie să aflaţi că n-o ştiu nici eu. Nu e bahmuţeanca! Sigur nu e ea, că s-a împăcat cu uomu’!

Da’  mă bombardează cu emailuri în fiecare zi.

Nu dau tot mesajul, că-i lung şi plictisitor. Ete începutul:

<<<BABE… i guess your not getting any of my email huh? ive been
tryign to email u so many times but this dam laptop is such a piece of
garbage and keeps freezing.. anyways how u been?

In case u dont know who this is its ME Adriana.. we used to chat a bit on facebook and then
I think u deleted me :( haha.. anyways guess what… I got 2 things to
tell u.. both good news.. 1) im single now.. yup me and my bf broke up
about 3 months ago… and 2) guess where im moving? RIGHT EFFING NEAR
U.. lol… ur actually the only person im gonna know there.. >>>

Mesajul are aproximativ 2000 de cuvinte, de unde rezultă că trebe ceva vreme să-l scrii. Când mama dracu’ mai muncesc ăştia?! Bleah…

În altă ordine de idei, azi e vineri. După program mă apuc să fac o revizie scurtă în sculele de pescuială pentru că mâine am zi de relax pe insula pescarilor din parcul “fost I.O.R.” actual “A.I.Cuza”. Io şi cu prekinul Jean Mustăciosu’.

S-auzim de bine!