Sâmbătă dimineaţa am făcut ochi mari ca de viţel în jur de ora cinci juma’, dar nu din cauză că trebuia să pedalez către moşie ci pur şi simplu pentru că bestia de pisică a decis să facă un salt acrobatic tocmai într-o zonă, mă rog, mai dureroasă. A ţopăit bestia prin casă, pat şi birou de parcă îi dădusem ceva energizant amestecat cu ceai negru şi cafea măcinată. Mă rog, io am fost mulţumit că n-a picat în acvariu, să-mi facă f’un pociong p-acolo.
Mno, dacă tot am făcut ochi, mi-am pregătit toate ale bagaje (telefoane, încărcătoare, tiutiun şi ceva pepsi) pentru mers la moşie şi dus am fost spre subsolul blocului, căci aveam de încărcat diverse.
Trebuie să vă spun că tura asta am avut de transportat o canapea şi te miri ce mărunţişuri depozitate prin boxă. Eh, n-am transportat-o pe canapea cu Ţestoasa, că io mi-am luat logan nicicum tir, dar am un prekin c-o dubă. Deci am umplut duba şi-am zis prekinului “mo, tu te ţii după mine, că ştiu io un drum mai scurt spre moşie, numa’ bun pentru consumul modest de combustibil, că n-avem bani mulţi şi nici n-am câştigat la loto”.
Drum fain, dimineaţă frumoasă, lume pe drum ca la balamuc pentru că prin mai toate comunele prin care am trecut se ţineau târguri, iarmaroace şi alte talcioace, dar am ajuns aproape făr’ de evenimente.
Zic aproape, pentru că pe drumul ăsta pe care l-am descoperit io cu ajutorul gipiesului şi a lu’ goagăl maps există o intrare în satul moşieresc pe care eu personal n-am mai fost. Ideea este că io-s cu moşier de relativ puţin timp şi n-am avut vreme de colindat toate uliţele, intrările şi ieşirile care ţin de satul ăsta. Eu ştiu două intrări în sat şi cu astea defilez.
Boon. Gipiesul m-a dus în sat pe la intrarea asta necunoscută mie şi acolo a crăpat. Blocat ca un elefant în faţa unui şoarec. N-a mai vrut să arate ni’ica, nici de stânga şi nici de dreapta. Eh, te buşişi, asta e, am punct de reper biserica satului, deci într-acolo merem, dă-i talpă prekine c-ajungem acuşica!
Draci. M-am învârtit pe uliţe ca femeia-n magazinu’ de hanţe. Salvarea a venit în momentul în care am dat de-o cârciumă, că lume pe la porţi nu era, dar la cârciumă era coadă.
Aia e, io şi gipiesul meu! Două’j'de minute m-am învărtit prin sat…Bag seamă că oamenii din satul ăsta sunt mai gospodari (erau deja la cârciumă, deci terminaseră treburile).
S-aveţi o săptămână faină!
Comentară