Mo lume, stau câteodată drept şi mă gândesc într-o parte că viaţa asta e scurtă. Şi nu ştii niciodată cum îţi dă cu virgulă-n calcule de te pomeneşti c-ai ajuns la o vârstă la care n-ai făcut altceva decât să dai cu sapa pe plantaţii şi ţi-ai bucurat adâncurile stomacului cu diverse. Cam atât. Nu ţi-ai mutat şi tu fizicul undeva pe-o plajă, să zaci cu nasul în nisip, să-ţi odihneşti oasele zăcând anşea, în mare lene.

Şi ăsta e cazul meu. Ultima oară când am fost plecat într-un conced a fost acu’ mulţi ani, dar şi atunci a fost scurt (doar vreo 5 zile, că era “luna de miere” care la noi a durat mai puţin de-o săptămână). În rest am avut prestări cooperativiste, sclavie pe-acasă şi diverse şurubăreli. Singurele momente de relax au fost pe la diverse pescuituri, dar şi acolo aveam telefoanele deschise.

Mno, concluzia este că vreau să merg undevaşilea unde să zac. Fără telefoane şi fără internet. Pur si simplu să casc ochii aiurea şi să lenevesc precum un pui de-o zi care-a descoperit soarele.

Ehh, aseară am avut o discuţie cu Fiara:

- Facem şi noi aroganţa să merem în concediu? Anul ăsta?

- Facem tu, nievastă! Da’ aşa m-ai ameninţat şi anul trecut şi doar am zăcut pe la ştrand, sub o umbrelă!

- Ştiu, dar anul ăsta musai să facem altceva, măcar f’o săptămână. Am cam obosit!

==================================================================================

No, prin urmare precum şi cu ajutorul celor de la  agentia sejur24.ro, anul ăsta caut ceva cazare la nişte hoteluri din Eforie Nord. A, şi musai să-mi găsesc o undiţă de f’o 8 metri, căci o vacanţă fără de pescuială nu mai e vacanţă (în cazul meu, logic)!

PS Dacă ar fi şi un cinema bun în staţiune ar fi de belea. Asta pentru că în 9 (nouă,da?) ani, n-am reuşit să-mi scot  soaţa la un amărât de film. Halal romantic ce sunt!

Zi faină!

 

 

Da mo, ştiu, e titlu de “libertatea, cancan şi click”… dar aşa mă enervează titlurilea astea, de numa’ am zis să pun şi eu unul!

Mno, în articolul de aici explicam nişte chestiuni legate de electrice, mai exact  ”teoria fumului”.

Acum trebuie să dau detalii cu privire la altceva.

Sâmbătă am avut de rezolvat nişte unele treburi mai presante:

- dimineaţa devreme, chestiuni de la cooperativă;

- o vizită la piaţă (cartofi, salate, roşii, etc.);

- vizită la talciocul din Sălăjan (mi-am luat nişte fludor care cositoreşte cum trebuie şi o antenă telescopică, totul la 2 lei);

- cea mai presantă treabă: moţăială cu leneveală, totul combinat cu descărcatul bateriilor din telecomanda televizorului;

- iar lene şi leneveală şi “moa’ ce tare ar fi dacă aş juca şi io la loto, că poate câştig din prostie”…

Ehh, şi cum meditam la condiţia omului în cosmos stăteam io anşea într-un cot, numa’ sună telefonul propriu şi personal (cu abonament) şi aud voce panicată:

Vocea:  Neuroane. naşule, e deranj mo!

Io : Da’ ce păţişi? Unde arde şi de când?

Vocea: Naşule, dădui de belea mare! Năcaz cum nu s-a mai pomenit! Mi s-a oprit laptoapa din senin şi nu mai vrea să plece neam. Nu se aprinde nici o luminiţă de la capătul ventilatorului, nici o sclipire pe ecran, ni’ica! Ce mă fac?

Io : Păi vezi dacă e încins, că ştiu că nu prea ai grijă la răcire…D-aia ţi-am construit diştai coolerul, ca să-l foloseşti la laptoapă şi nu ca să-l ţii suport pentru carte!

Vocea: E rece naşule, rece ca o căprioară moartă-n Siberia pe timpul războiului!

Io: Mda… auzi, da’ l-ai băgat în priză?

Vocea: Ăhhhh, apăi nu prea e băgat în priză. Mno, merge. Se descărcase bateria! Mersi, naşule!

D-aia zic io aşa: pe lângă fum, toate componentele electrice şi electronice funcţionează pe bază de curent electric. E musai să le bagi în priză!

PS Am vrut să-mi fac spirtiera aia din cutii goale. Draci, mi-a aruncat Fiara toate cutiile, zis că nu-i depozit de fier vechi în bucătărie! Da’ îmi iau azi măcar două cutii de bericică rece…

 

 

Articolul ăsta ar fi dedicat bărbaţilor nenorociţi pe viaţă căsătoriţi dar şi celor care tatonează acest teren minat.

Dară să încep!

Mo lume, a mea nievastă mă iubeşte. Mi-am dat seama de când:

- nu mă deranjează şi nici nu-mi interzice accesul  în bucătarie când bucătăresc bucate spre tihna burţilor care trebuiesc hrănite (cam şapte zile din şapte); dar, în aceiaşî bucătărie,  îmi dă voie să particip la şedinţe de “video-bere şi-un tutun” cu al meu cumnat sau cu prieteni doritori de-o vorbă bună la ceas de seară;

- nu se supără când spăl Ţestoasa (interior şi exterior, mai mult io decât cel de la spălătorie), dar nici io nu ma supăr că ea o conduce 5 zile din 7;

- nu mă deranjează de pe linia tehnologică atunci când bag aspiratorul şi şterg praful (poate doar când îmi arată pe unde am omis să trec);

- nu se mai supără când îmi virez salariul direct în puşculiţa ei; dar nici io nu comentez, că m-a lăsat o dată de capul meu şi-n 4 (patru, mo) zile  m-am umplut de placă video/carcasă pentru calculator şi  tăt felul de “cable, stice şi usebeuri”;

- nu mârâie la mine atunci când ajung la 6 dimineaţa de la bere cu băieţii, dar nici nu mă lasă să dorm (pur şi simplu mă scoate la cumpărături şi găgăneli prin magazine începând cu ora 8 dimineaţa);

Ehh, lista de mai sus e nimic. Îmi dau seama că mă iubeşte pentru că n-a comentat nimic despre faptul că am uitat c-am împlinit f’o nouă (9,mo) de relaţie. Acu’, io ştiu că femeile nu uită chestiile astea (cel puţin a mea soaţă nu uită!).

No, trăiască goagălul şi blogăreala.

Ca să-mi spăl păcatele, am întrebat în stânga şi-n dreapta, m-am chiorât cu ochelarii pe nas prin mailurile cu advertoriale şi până la urmă m-am hotărât să comand nişte cercei de argint de pe site-ul www.belatriz.ro (am luat ceva vintage).

PS Ca să pic bine şi să nu mă fac de râs, am dat vina pe curier, că el a întârziat cu comanda o săptămână (el săracu’ n-a avut vină)!

PSS Nievastă, ştiu că mă iubeşti pentru că nu mă pui să spăl geamuri. Doamne, cât urâsc să spăl geamurile!

Zile faine să aveţi!

Mno, azi nu avem articol. Ceva năcazuri. Revin mâine cu forţe proaspete şi cel puţin optimiste.

Mulţumesc de înţelegere…

Dezamăgit total. Clar lucrurile merg spre un alt făgaş.

Bine, la noi în ţară sunt multe chestii care merg dinspre prost tocmai spre prăpastia prostiei. Da’ ce zic eu prăpastie, pentru că de fapt e un fel de Groapa Marianelor din punct de vedere al unei furnici care face scufundări.

Şi totuşi, de dimineaţă am rămas uimit şi profund îndurerat. Nu se mai fac nici la alţii lucrurile aşa cum trebuie!

Mno, ştiţi că mi-am luat un fierbător (să-mi pun şi io de-o cafea) zilele trecute. Rusesc mo, rusesc! Se ştie că ruşii fac tăti ielea astfel încât să reziste şi la un atac frontal din partea unui tanc h’americănesc. Mdea, dar azi am constatat că lucrurile nu mai stau nici la ei pe roze. Bag obiectul în priză şi aştept să bulbucească apa-n cană. Draci, a ieşit un pic de fum de pe lângă mânerul fierbătorului.

Acu’, bănuiesc faptul că ştiţi că obiectele electrice/electronice sunt făcute să funcţioneze cu fum. Cum a ieşit fumul din ele, cum se duce de suflet funcţionatul. Aşa s-a întâmplat şi cu fierbătorul meu, a ieşit fumul din el, deci ciuciu fiertură!

No, dacă nici ruşii nu mai fac fierbătoare bune e clar: nu suntem pe drumul cel bun!

PS Duminică trag o fugă la Obor. O să iau o rezistenţă d-aia de maşină de spălat şi o s-o şurubăresc un pic ca s-o fac fierbător pentru cafea! Am zis!

Zi faină!

Se întâmpla că eram o ţâră mai verde ca acu’, adicătelea aveam f’o şaiş’pe primăveri numărate pe abac (buei, ce trece vremea…). Şi se mai făcea că eram un pic băbălău în ceea ce priveşte multe aspecte ale vieţii. Multe, dar care vor fi povestite în funcţie de cum îmi aduc aminte.

Mno, la vremea respectivă abia prinsesem gustul tutunului şi logic, toţi banii de buzunar se duceau pe diverse ţigări care se vindeau la bucată. Încercam toate mărcile de parcă mi-ar fi făcut bine f’una din ele.

Şi totuşi aveam grijă să-mi las deoparte câţiva bănuţi, anume pentru o pâine. Deci mo lume, plecam de la liceu cu colegul de bancă şi treceam pe lângă o brutărie d-aia turcească. Mirosea de te băga în toate boalele.  Puneam io juma’ de bani şi mai punea şi colegul jumate. Până acasă savuram pâinea aia ca pe cea mai şmecheră amandină (Piele, sunt convins că-ti mai aduci aminte!).

Asta a fost prima chestie “nemţească” de care am avut parte. Dar dracu’ ştia că treaba asta cu plătitul jumi-juma se numeşte “nemţeşte”.

Momentul în care am aflat despre nemţismul ăsta a fost când m-am intâlnit c-un amic prin centrul Craiovei, cam în aceiaşi perioadă a vieţii.

Zice el: bă vere, bei o bere? Nemţeşte?

Zic: Beu, cum nu!

Am ajuns la drojderie. Amicul s-a dus la barman, şi-a luat berea şi a venit la masă. Io aşteptam să mai vină barmanul c-o bere. După f’o 3 minute, îl întreb pe amic: mo, da’ ăsta nu mai aduce berea? La care amicul: păi n-am zis că bem nemţeşte?!

No, atunci am aflat io cum stă treaba.

Nu-i nimic, nimeni nu s-a născut învăţat!

S-aveţi o zi faină!

 

E gravă treaba asta cu dependeţele. Gravă!

Mno, bunăoară vineri abia aşteptam să vină uichendul. Mi-am făcut planuri să zac, să butonez printre filme, muzici sau fotografii. Şi să dorm. Mdea, ezact asta n-am făcut pen’că sâmbătă m-a trezit Fiara la şase juma’ : Băi, nu ţi-a sunat alarma la telefon! Hai că-i târziu! Ci scoal’ !

După f’o treij’ de secunde de chiauneală, m-am convins şi am convins-o că-i sâmbătă şi că stăm acasă. După care ciuciu somn.

Am pus de cafea şi n-am mai avut stare. La ora 8 (opt) băteam şuşeaua Pantelimon să-mi caut filtru de aer şi polen pentru Ţestoasă. Deja la ora 9 eram introdus sub capota maşinii mai ceva ca un stick în portul usb. Pe la unşpe terminasem tăti ielea: schimb de filtre, curăţări de carcase ale filtrelor, şurubăreli şi curăţenie pe la “motoraşul pas cu pas” şi diverse d-astea. Am urcat în casă şi m-am apucat de bibilit toate filtrele de prin acvariu. Şi nu numai filtrele. Clar îs dependent de şurubărit!

Chestia cea mai tare e că azi dimineaţă nievasta mi-a zis că tre’ să mă duc la psiholog (adică la ea!) să-mi tratez boala. Dar să iau şi maşina, care cică-i prea dependentă de benzină!

Mno, ce po’ să zic când am în casă un psiholog?!