Vineri. Şi început de uichend. Căci mi-a ajuns săptămâna asta.
Mno, un relax să fie:
Să aveţi un uichend fain!
Deschid computadorul şi dau logare pe blog. Logic, ce-ar mai fi lumea fără spam?!
Un chinez îmi scrie cu caracterele specifice limbii lui (un fel de lighean căzut pe scări de la mine de la zece până-n parcare la Billa):
分析的很透彻，很欣赏你的看法，学习了
Trăiască Goagăl : “O analiză foarte amănunțită, apreciez opiniile dumneavoastră, de învățare…”. Adicătelea io înţelesai de aci un fel de “te iubesc la maxim, nici pe mama n-o iubesc anşea”.
Mno, asta e ni’ica. Intru pe mail şi găsesc diştai unşpe bucăţi avertizări de la firewall:
Mă introduc să văd unde e priponit ip-ul omului responsabil cu atacăreala şi văd că-i în Emiratele Arabe Unite.
Văruleh cu ghutra şi făr’de cămilă, îţi dau ţie domeniul dacă-mi dai juma’ din producţia voastră de petrol! E bine? Dacă facem gheşeftul dau eu de băut!
Conform definiţiei din DEX, Ploaie= precipitație atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor din atmosferă.
Asta ştim cu toţii. Dar nu pricep ce-am avut eu în cap.
În primul rând că mi-a fost lene să-mi iau umbrela. Mno, am ajuns un pic stropit în cooperativă.
Zic să-mi pun de cafea, ca să pot funcţiona. Am scos din rucsac fierbătorul (am reuşit să găsesc unul de producţie rusească) pen’că la filtrul ăla io nu-mi mai pregătesc aşa zisa cafea. Făcut cafeaua, dar e prea fierbinte pentru consum. Prin urmare am scos cana pe geam, dar m-am luat cu nişte unele şi am uitat de ea. Acu’ e apă de ploaie cu gust de cafea. Oăf!
PS În caz de răceală, consum penicilină în formă brută. Căci am omis să clătesc filtrul…
O zi extra să aveţi!
Ieri am avut de alergat, aşa, ca pentru început de lună. Şi pentru că am taiat-o urgent la drum, n-am mai închis computadorul din cooperativă. Nici n-ar avea cine să butoneze la el, pentru că al meu coleg abia ţine şoarecu’-n palmă iar jupânul stă în faţa monitorului numa’ şi numa’ dacă-s poze cu bărci şi/sau pescuit.
Dar totuşi… ieri unul din ei a dat un click pe undeva. Căci uite ce-am găsit io azi!
Sper să nu fi pus botul la chestiile astea!
PS Io i-am instruit cu privire la concursurile astea dubioase, dar presimt că au comis-o. Amândoi. Pen’că nici unul n-a recunoscut c-ar fi butonat la calculator! 
)
PSS Zi faină!
Primesc şi eu un email săptămâna trecută (ca tot bloagherul, am adresă de email). Ca să scurtez discuţia din email, mă roagă foarte frumos persoana care mi-a scris:
- Neuroane, ai timp şi inspiraţie să scrii un advertorial pentru www.comstal.ro?
Am zis că da. Logic, normal şi firesc!
D-apoi io timp n-am, dar îmi fac. Inspiraţie n-am nici d-asta, dar îmi fac rost. Dacă nu-mi fac io rost, îmi face altcineva rost.
Mno, s-a făcut ziua de sâmbătă şi tot n-am găsit inspiraţia. Eu n-am găsit-o. Dar mi-a găsit-o soaţa. Pen’că fiind sâmbătă, m-a băgat la curăţenie. Şmotru! În fiecare săptămână, la mine acasă trebuie să fie curat ca-ntr-un spital privat din Vest. Lacrimă, vere!
După ce-am halit cafeaua, ne-am împărţit frontul de lucru. Fiara s-a dus la să-şi execute lucrările ei, io am dat drumul la calculator (am deschis calculatorul pentru a băga ceva muzică, pricinoşilor!). În secunda următoare, am fost chemat la baie.
- Neuroane, bagă de seamă la robinetul ăsta pe care l-ai instalat Tu!
- Da, io l-am instalat! Ce-i cu el?!
- Lucrează. Dar lucrează aşa bine, încât face şi altceva în afară de a opri apa. Văd că se manifestă şi prin picătura chinezească!
L-am reparat la iuţeală prin închiderea coloanei!
Mo, io zic că lucrătura mea a fost faină. Adicătelea i-am băgat tăt ce trebuie acolo. E o amârâtă de baterie pentru lavoar. Dar am desfăcut-o şi mi-a dat cu virgulă. Am găsit: pietricele, sârme şi ceva spongios… n-am idee ce!
Prin urmare, logica îmi spune să-mi trag altă baterie. Mă rog, tre’ să fac mai multe după câte bag eu de seamă.
Intru pe site-ul pentru care trebuie să scriu advertorial şi văd acolo diverse pentru instalaţii sanitare.
Ce-mi trebuie mie la prima strigare:
- baterie pentru lavoar, cu cartuş de ceramică (nu ştiu cum e ăla de ceramică, dar poate rezistă mai mult decât al meu, care e din plastic);
- filtru (musai să-l agăţ înainte de apometru, că poate stric şi numărătoul de litri de apă);
La altă strigare, mi s-ar încânta privirea la un televizor d-ăla waterproof. Măcar în teste!
Vedem noi…
Hai să aveţi o săptămână zuper!
Deci o păţii şi io, că altfel nu se putea. Şi exact dimineaţa.
Mno, după ce Fiara m-a debarcat din maşină, ca orice om liniştit şi cu chef de muncă mă îndreptam cu paşi grăbiţi (glumesc, e vineri) spre plantaţie. De la Potcoava spre Cinema Gloria, şoseaua e un pic lăsată spre dreapta, prin urmare s-a strâns o grămadă de apă. Apă care nu se evaporă pentru că nu-i cald afară, dar nici nu are unde să plece pentru că unii “isteţi” au pus canalele de scurgere în cu totul altă parte. Şi mergând io cu gând de “dacă duminică e soare afară, o ard pe partida de pescuială”, un nemernic conducând un Tico a trecut printr-o baltă. Care baltă era la f’o doi metri de mine. M-a făcut “fleaşcă”. Mo, îmi curgea apă si din urechi. Nu i-am văzut numărul pentru că ochelarii îmi erau plini de lichide colorate.
I-am transmis toate înjurăturile româneşti pe care le cunosc, şi-am multiplicat cu trei!
PS M-or fi blestemat oposumii pe care BogDan i-a pus ieri să danseze kumbaya în loc de samba!
PSS Da, atât consum îmi arăta maşina cooperativistă ieri!
Uichend fain, mo!
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!
El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.
- “Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post -
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!
Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin -
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!
Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.
S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
- “Aţi înnebunit de tot -
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!
Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.
Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.
Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
- “Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!
Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.
Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.
- “Ce-i pe drum atâta gură?
- “Nu-i nimic. Copii ştrengari.
- “Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!
de George Coşbuc
PS Iarnă, plecăm şi noi?!
Comentară