Exact ca o râmă la sudură mă uit. Ecranu’-i gol şi alb. Văd prin el taman cum vedeam prin blugii mei de prin ’93-’94 după ce  i-am scos din hipoclorit, unde îi băgasem să-i albesc ca să fiu în pas cu moda (proastă idee, cap şi mai prost).

De scris am. Dar nu mi se leagă neam cuvintele.

Bag o cafea şi revin. Musai!

Update.

Ha. În primul rând trebuie să vă spun că virgulă cafeaua de la cooperativă “sucks”. Din cauza faptului că am renovat, nu mai am posibilitatea să-mi dreg io cafeaua la ibric, pe aragaz. Acu’ m-am pricopsit c-o bombă de filtru, care după ce că izmeneşte cafeaua, nici măcar n-o ţine caldă. Nu zic fiartă dar măcar ameţită, acolo…

Prin urmare, pentru că paşii neuronali mi-au fost îndreptaţi către CNMSI (Centrul National de Management pentru Societatea Informationala), am făcut popas la RSS Pub pentru una bucată cană de CAFEA (săr’mâinile doamnei Anda).

Mno, beui cafeaua şi-o tăiai spre instituţia aia de mai sus. Jbang, lipsă loc de parcare acolo. Deci străduţele din jurul clădirii ăleia sunt mai aglomerate ca un hipermarşeu în prag de sărbătoare creştină. Mă rog, m-am priponit io cumva în curtea unui om, contra sumei de 2 lei. Mi-am rezolvat treburile şi-am tăiat-o spre cooperativă.

Mo, am ajuns la cooperativă şi mi-am dat seama de ce aveam golul ăla în cap. Măi nene, m-am scoborât din magazia de lemne (e mare căruţa!) şi-am deschis haionul (cred că aşa-i zice) să-mi iau teancul de hârţoage de acolo. Problema e că mi-a picat huiduma aia de haion în cap. Dacă era capul plin de idei, vă daţi voi seama că mi le amesteca pe toate?! Aşa că d-aia am avut gol, să nu mi se amestece gândurile. Preventiv, observ io!

Acu’ frec cucuiu’!

O săptămână faină!

 

 

După cum bine ştiţi (că v-am stresat suficient) la mine în cooperativă s-au făcut renovări. Ehh, s-a terminat renovarea şi totul e zen şi fengşui.

Dar pentru că indiferent de ce se întâmplă pe plantaţie lucrurile trebuie să se mişte şi e musai să ne desfăşurăm activitatea, pe lângă faptul că subsemnatul a prestat munci de salahor, tot subsemnatul a trebuit să se ocupe şi de câteva hârţoage d-ale firmei în perioada prăfuită a renovării.

Mno, şi vine al meu şef de cooperativă şi-mi zice : din pământ sau din ciment, din iarbă verde sau din copaci, mie trebuie să-mi printezi actele adiţionale!

Bine, zic, pen’că şefu’-i şef şi-n zi de sărbătoare. O să le printez mâine, când îmi aşez sculele printăreşti şi calculatoreşti!

Dar el, batman, n-a fost de acord: nu mo, mie îmi trebuie ieri!

Ufff. Le-am printat. Da’ uite în ce condiţii:

calculator prin hol

 

 

 

 

 

 

imprimanta-n baie

 

 

 

 

 

 

Cam asta fuse. Acu’ e bine!

‘ai s-aveţi un uichend mirobolant!

 

 

 

Din punct de vedere mecanic chiar sunt Romantic. Dar din punctul de vedere al soţiei mele, io-s romantic ca o buturugă!

Mno, căci fi’n'că a fost Ziua Femeii zilele trecute, am zis să-i fac o surpriză Fiarei. Am făcut ceva căutări arheologice prin nişte cutii/cutiuţe/cutioaie de unde am extras anume lumânărele parfumate şi am dat fuga la cadă. Mă rog, atunci când mă apucă pe mine treburi d-astea sigur se întâmplă câte ceva. Drept urmare, în momentul în care am dat drumul la apa caldă a început să curgă ceva lichid de-o culoare bleah. A trecut şi momentul ăsta urât.

Boon. Am băgat o nouă căutare după ceva care să facă spumă în cada plină cu apă. Am găsit şi d-asta. Acu’ problema mea a fost că-n manualul de utilizare al sticloanţei inscripţionată pompos “spumă de baie” nu scria nimic despre cantitate de maglavais folosită/ cantitate de apă (nu, n-am folosit tirbuşonul ca să deschid sticloanţa asta). Prin urmare, făcând o extrapolare combinată cu două derivate, am turnat cam juma’ din lichidul conţinut de recipient. Am băgăt io mâna în apă să încerc să fac clabuci, numa’ că nexam clăbuci/spume sau d-astea.

Mo, ce fac acu’ pen’că nu ies spume? Nu de alta, dar io altă cadă cu apă nu mai umplu! Se prinde Fiara de figură şi nu-mi mai iese “pasenţa”!

Jbang! Idee! Fug la dulapul cu scule, iau bormaşina (tocmai îi schimbasem cărbunii, fac şi probă cu ocazia asta) iau şi cu telul  de bucătărie (pe care am vrut io să-l folosesc când am făcut nişte mortar) şi mă strecor spre baie. Montez totul, bag obiectul zbârnăitor în priză şi-i dau forjă.

Mo, a făcut drăcovenia aia o spumă de juma’ de metru. Spumă-n cadă dar şi spumă peste tot. Abia mă mai vedeam din clăbuci.

Apare şi Doamna mea în cadrul uşii: Este lăudabil gestul tău! Sunt curioasă unde ai găsit spumantul… pentru că eu n-am mai cumpărat!

Eu, ţanţoş: Era o sticlă plină, cred că ai uitat …

Fiara: Eu nu uit. Iar sticla aia pe care o ţii acum în mână conţine săpun lichid de-o calitate îndoielnică. M-ai rugat să-ţi pun într-un recipient că să ai la maşină. Şi totuşi, e lăudabil c-ai încercat ceva romantic. Dar ca de obicei ţie îţi dă cu virgulă în chestiunile romantice!

Mno…

 

De la prietenii mei strigare:

<<Asociaţia de Luptă Antidrog A.M.A. alaturi de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Tineretului şi Sportului, Agenţia Naţională Antidrog şi Ministerul Sănătăţii, cu sprijinul mai multor Federaţii Sportive din ţară, suntem parteneri-organizatori a manifestării din data de 07.04.2013 intitulat “SPORTUL CONTRA DROGURI”.

SCOP:

- Reducerea numărului de consumatori de droguri şi promovarea sănătăţii fizice şi psihice a tinerilor;

- Realizarea unui RECORD Naţional şi Mondial (Guinness World Record) ca număr de participanţi la această manifestare; – Demararea unei campanii la nivel naţional pentru strângerea de fonduri necesare tratamentului , reabilitării şi reinserţiei unui număr de consumatori, în clinici de specialitate din ţară.

OBIECTIVE:

- Atragerea tinerilor şi promovarea practicării diferitelor discipline sportive ca alternativă a educării tinerilor pentru a evita consumul de droguri;

- Tratarea şi reinserţia unui numar de cel puţin 30 de persoane consumatoare de droguri;

- Conştientizarea importanţei unui comportament adecvat pentru sănătatea fizică şi psihică;

- Dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor favorabile sănătăţii prin metode de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate;

- Implicarea societăţii civile (asociaţii, fundaţii) ca partener în derularea programelor specifice informării si prevenirii consumului de droguri.

Manifestarea constă în practicarea de activităţi sportive şi se organizează într-o singură zi, 07 Aprilie 2013, între orele 13-15 în toate unităţile şcolare din ţară, în locaţiile stabilite de conducerile unităţilor şcolare şi cele ale cluburilor sportive.

Pentru a da o notă de unicitate manifestarii, proiectul a fost gândit la nivel naţional şi ca o “provocare” pentru a strânge un număr cât mai mare de participanţi, număr pe care îl vom putea nota ca Record Naţional şi vom solicita înscrierea lui în Guiness World Recordes.>>

Mno, io zic să dăm şi noi sfoară-n ţară!

PS Campania asta e dată şi pe Facebook!

IWD31008Vă iubim şi vă mulţumim că ne suportaţi zilnic!

PS Rău cu voi, dar e extraordinar de rău fără voi!

Răutăcioşii de la Realitatea.net au băgăt şi bancuri. Să fie clar, nu eu ci ei!

Invatati sa va descurcati cu capacul de la WC. Sunteti fete mari. Daca este ridicat, lasati-l jos. Noi avem nevoie de el ridicat, voi aveti nevoie de el jos. Nu ne auziti pe noi plangandu-ne ca l-ati lasat jos.

Aniversarile nu sunt niste teste care sa verifice daca putem sa gasim cadoul perfect, din nou!

Cateodata nu ne gandim la voi. Impacati-va cu ideea.

Duminica = sport. Este ca luna plina sau schimbarea anotimpurilor. Lasati-o asa.

Nu va taiati parul. Niciodata. Parul lung este intotdeauna mai seducator decat cel scurt. Unul dintre principalele motive pentru care barbatii se tem de insuratoare este acela ca femeile maritate isi taie intotdeauna parul, si apoi raman cu ea.

A face cumparaturi NU este un sport. Si nu, nu vom putea niciodata sa vedem lucrurile astfel.

A plange este santaj.

Cereti ce vreti. Sa ne lamurim: aluzii subtile nu merg! Aluzii normale nu merg! Aluzii puternice nu merg! Spuneti pur si simplu!

Nu tinem minte datele. Marcati datele de nastere si aniversarile in  calendar. Aduceti-ne aminte dinainte.

Majoritatea barbatilor au doar trei perechi de pantofi-cel mult. Ce va face sa credeti ca va putem fi de vreun folos in a alege care din cele treizeci perechi de pantofi v-ar sta bine cu rochia aceea?

DA si NU sunt raspunsuri acceptabile pentru aproape toate intrebarile.

Veniti la noi cu o problema doar daca vreti sa va ajutam sa o rezolvati. Asta putem face. Pentru compasiune sunt facute prietenele voastre.

O durere de cap care dureaza 17 luni este o problema. Duceti-va la un doctor.

Verificati presiunea la ulei! Va rugam.

Orice am fi spus acum 6 luni nu mai este relevant. De fapt, orice comentariu am fi facut se anuleaza dupa 7 zile.

Daca nu va imbracati precum fetele din catalogul Victoria’s Secret, nu va asteptati sa ne purtam precum personajele din telenovele.

Daca credeti ca sunteti grase, probabil sunteti. Nu ne intrebati pe noi.
Refuzam sa raspundem.

Daca ceva ce am spus are dublu inteles, iar unul din ele te supara sau te enerveaza, intelesul corect este celalalt.

Puteti ori sa ne cereti sa facem ceva, ori sa ne spuneti cum vreti sa fie facut un lucru. Nu amandoua. Daca chiar stiti cum se face cel mai bine, faceti-l singure.

Cand este posibil, va rugam spuneti ce aveti de spus in timpul reclamelor.

Christopher Columb nu a avut nevoie sa i se indice directia, si nici noi nu avem.

Relatia noastra nu va fi niciodata asa cum a fost in primele doua luni. Treceti peste asta. Si nu va mai plangeti prietenelor.

TOTI barbatii vad in 16 culori, precum Windows default settings. Piersica, spre exemplu, este un fruct, nu o culoare. Visina este tot un fruct. Nu avem idee ce este “mov”. Sau “lila”.

Daca te mananca, trebuie scarpinat. Noi ne ocupam cu asta.

Nu citim gandurile, si nici nu o vom face niciodata. Chiar daca nu citim gandurile, nu inseamna ca nu tinem la voi.

Daca va intrebam ce s-a intamplat, si ne spuneti “nimic”, ne vom purta ca atare. Stim ca mintiti, dar nu merita sa ne batem capul.

Daca puneti o intrebare la care nu vreti un raspuns, asteptati-va la un raspuns pe care nu vreti sa-l auziti.

Cand trebuie sa mergem undeva, orice veti purta va fi in regula.

Nu ne intrebati la ce ne gandim, decat daca sunteti pregatite sa discutati despre sport, masini sau calculatoare.

Avem destule haine.

Aveti prea multe haine.

Nu este nici in interesul vostru, nici al nostru sa facem teste impreuna. Nu conteaza ce test. [Nota mea : dacă e testul barză, contează mo!]

[Sursa]

Un sfărşit de săptămână excelent alături de cei dragi!

 

Toată lumea dezvoltă reflexe, cu voie sau fără voie.

Bine, asta se ştie şi nu e cazul să intrăm în amănunte medicale. Problema mea este că încep să dezvolt un reflex nedorit. Reflex de găină la eclipsă: cum se face întuneric, cum pică-n freză creastă şi bagă somn de voie.

Mno, am intrat în birou şi n-am mai aprins becuri şi alte lumini pentru că deja am învăţat noua poziţie a mobilierului. Fiind întuneric, aşa m-a luat un somn… încât am dormitat f’o douăj’de minute cu capul lângă tastatură!

Nu e bine!

Hai, că e joi şi mai e un pic!

Click 1!

Click 2!

 

A sunat alarma telefonului. Am întins mâna spre el ca un zombie şi-am oprit urlătoarea.

Bleah, o nouă zi de muncă!
Îmi extrag fizicul din scutece şi-mi caut papucii pe sub pat. Logic ar fi să fie acolo, dar probabil că mâţa a jucat semifinale cu ei. Eh, merge şi fără papuci, că doar nu merg pe zăpadă până la bucătarie. Bâjbâi să pun de cafea, pornesc aparatul cafengiu şi plec să meditez la baie.

Pe drum calc pe-un şoarec jucărios al pisicii (soarele mă-sii, are nişte urechi ascuţite şi tari acest şoarec) şi-mi pornesc meditaţia pentru extinderea orizontului zen (adicătelea studiez ziarele şi feisbucul).

Prima ştire care mi-a sărit în ochiul drept (ochiul stâng încă doarme)  a fost că Hugo Chavez a plecat să tutunească o ţigară de foi cu Che Guevara. Hm, măcar Hugo n-a fost împuşcat de-ai lui! Parcă-mi vine să cred c-o să plece americanii să stabilizeze situaţia din Venezuela. În cazul ăsta, s-ar putea să scadă preţul combustibililor… Gânduri pozitive, zen şi fengşui!

Asta e, morţii cu morţii şi vii cu vii. Eu trebuie să trec la ale mele!

În tot timpul ăsta, s-a încălzit şi apa mea caldă. Pen’că io stau la etajul zece, în primele cinci minute de la deschiderea robinetului de apă caldă curge exact apă rece. Reglementez situaţia duşuibilă şi încep operaţiunea raşchetat barba de popă (repede-mi creşte). Termin cu treburile astea igienico-sanitare şi dau trezirea pentru ochiul stâng – “haide mo la cafea!”.

Mo lume, exact în momentul în care am avut ambii ochi deschişi am realizat că ora este taman 03,25. AM. Eu tre’ să fac ochi exact la 5,40!

Deci ‘tu-ţi androidu’ telefonului care-a sunat la ora 3, căci necunoscuţi îţi sunt regiştrii câteodată.

Concluzie: tre’ să-mi pun nişte ceasuri la bucătarie şi baie. E clar!

Hai să auzim numai de bine!

PS O piesă care-mi place:

Click aici!