Fusă şi să dusă acest uichend. Eu vrusai să mai stau o ţâră pe acasă, numa’ ca Doamna mea îmi spusă de dimineaţă că tre’ să-mi mişc cotoaiele la muncă, altfel mă pune să mănânc bloguri! continue reading…
Pentru că azi e vineri şi pentru că aşa am un chef de nimic.
Da’ chiar nu-mi vine să fac nimic. continue reading…
Pentru că nu suntem plante care fotosintetizează şi nici n-am ajuns la acea stare de meditaţie la care ajunseseră nişte unii în serialul “Stargate Atlantis” – tradusă drept înălţare- organismul nostru are nevoie de mâncare, ca să putem funcţiona în parametrul normal. continue reading…
Azi e iar zi de alergătură pe maidanele (a se citi ghişeele administrative al patriei noastre) şi în mod sigur o să mă întorc la cooperativă plin de draci. C-aşa-i în tenis. continue reading…
Nu mă ascultă nimeni, mo! Da’ nimeni! Am făcut cereri peste cereri, cu semnătură şi ştampilă, fără ştampilă dar cu semnătură precum şi una doar cu ştampilă dar fară semnătură. continue reading…
Şi asta ne doare. Cu strigături şi vaiete ne doare. Iar cine-a zis că lunea nu creşte nici iarba, are o bere nefiltrată din partea mea. continue reading…
Nu ştiu dacă e cazul să mai aduc aminte faptul că există ceva legătură între nişte frustrări interioare şi vise. Plăcute sau mai puţin plăcute.
Să dăm drumul la poveste. continue reading…
Comentară