Pentru că e anotimpul şi pentru că aşa ceva se mai întâmplă, în dimineaţa asta am văzut cea mai tâmpă faţă din 2012. Faţă de piţiponcus bizonicus când îşi dă seama că nu ştie ce-i cu maşina ei. Nu mi-am permis s-o fotografiez pentru că oricum, la faţa pe care o avea, nicicum nu aveam acceptul piţipoancei. continue reading…
Am făcut ochi cu greu în dimineaţa asta. Mă simţeam aşa, ca după un masaj bine realizat de-o tanti goală, până-n douăj’de ani şi cu forme din cele mai apetisante. De fapt, altul era motivul pentru care m-am trezit în situaţia asta. Şi tocmai joia.
Am văzut-o. Nu ştiam dacă visez sau e real. Am atins-o uşor, să nu se sperie. Oricine ştie că dacă nu eşti tandru de la început, în mod sigur relaţia n-o să meargă. Iar eu o voiam cu ardoare, cu acea pasiune a tânărului care a văzut prima oară o femeie dezbrăcată.
A tresărit uşor când am apăsat în locul ăla de unde porneşte totul. Mi-am zis că e momentul să trec la acţiune, dar cu mult calm. Să vadă că sunt sigur pe mine şi nu mă poate opri nimeni şi nimic pe lume. Să-i dau siguranţa pe care o dorea.
Am reuşit! E a mea. continue reading…
Când se aduna neşte unii care cică au ceva în comun, se formează brusc şi fără prea multă bătaie de cap un sindicat. Bine, bătaia de cap o să urmeze în momentul în care fiecare vrea să fie şef, nu pentru binele sindicatului ci pentru binele personal. Dar asta e altă mâncare de peşte despre care vom vorbi în viitor. continue reading…
Vineri am plecat în mare grabă de la cooperativă. Aveam de lucru acasă, trebuia să-mi repar sculele de pescuit pentru că sâmbătă dimineaţa urma să mă înfiinţez pe lacul Pantelimon la o noua partidă de copcărit. Dacă vă întrebaţi de ce trebuiau reparate, vă răspund imediat: încercaţi să faceţi/refaceţi nod la o gută (fir) de pescuit cu grosime de 0,15 mm la -15 grade Celsius şi cu un litru de vin fiert în ficat. Plus că nemernicul ăla de ac nu vrea să stea niciodată în poziţia în care îl pui. continue reading…
Având ca muze pe Nârţoagă şi pe UnPorc cu postări despre delegaţii şi drumeţii în interes de serviciu prin ţări străine, mi-am adus aminte de vremurile când făceam bişniţă delegaţii la vecinii bulgari.
Asta se întâmpla prin 1998-2000, în plin avânt în domeniul afaceristic al subsemnatului. Descoperisem şi eu că pot face un ban în plus cumpărând ieftin de la bulgari şi vânzând scump la craioveni. continue reading…
În această dimineaţă, nişte jurnalişti “iresponsabili” de la Trustul motănesc au călcat pe bec într-un mod josnic şi de neiertat prin publicarea acestui reportaj.
Zic şi filmează nişte neni cum că femeile iraniene învaţă să devină ninja. Da mo, ninja d-alea cu haine negre, shurikene ascunse în mâneci şi alte arme ascuţite. Başca se mai urcă şi pe pereţi!
Măi oameni buni care vă numiţi voi reporteri/ jurnalişti ştirişti, voi nu vă daţi seama de impactul acestei ştiri?! Chiar vă luaţi singuri pâinea de la gură. Păi cum mama naiba o să mai fie alergată cu toporul/ securea prin bătătura femeia româncă dacă o să ne pomenim că vine un ONG d-astă românesc şi începe să organizeze cursuri de recalificare pentru femei oropsite?
Ce ştiri mai băgaţi voi la ora 17,00? Bărbaţi fugăriţi de misterioase femei în negru?!
P.S. Gropare, sper ca Doamnele noastre să nu fi văzut această ştire, că altfel nu ştiu cum ne-om descurca după ce ne execută cu nişte procedee “ciocio-san” când venim şi noi mai obosiţi acasă.
Comentară