Dilemă

9 comments

Îmi poate explica şi mie cineva de ce oamenii :

- se înghesuie ca berbecii în primul autobuz care vine în staţie, cu toate că peste 2-3 minute apare următorul;

- aleargă precum bezmeticii să urce în autobuz/tramvai/troleu, cu toate că peste 2-3 minute apare încă un autobuz/tramvai/troleu;

- după ce-au reuşit să-şi urce corpul în mijlocul de transport, se proţăpesc exact lângă scară astfel încât să blocheze tot.

De ce? A?

 

Poftă.

Mo, da’ ce poftă m-a lovit. Stăteam io cuminte în bucătărie şi încercam să croiesc o salată de cartofi fierţi/piept de pui fiert la viteză/ maioneză/ castraveţi muraţi din cauză că am deschis frigiderul şi m-am pomenit cu două’j'de palme pe motiv de ce cauţi măh aici, sunt gol, pune mâna şi găteşte ceva şi m-a troznit mare poftă de un şpriţ. Pur şi simplu şpriţ.

Am verificat crama şi am constatat că deţin un vin roşu, sec, de buturugă. Da’ n-aveam apă cu bule. Nu puteam lăsa toate crătiţoaiele pe foc prin urmare pasul următor a fost să pun mâna pe telefon.

Am sunat-o pe Fiară:

- Tu, când vii spre casă, cumpără-mi o sticlă de apă minerală.

În mod normal, logic precum şi firesc, Fiara mi-a cumpărat apă. Plată! Am amânat spriţul pentru astă seară.

Concluzie: vinul roşu pătează grav!

 

 

 

Apoi săptămâna trecută avusai şi io o zi liberă din punct de vedere al cooperativei. Şi pentru că n-am stare acasă, m-am prăvălit către prekinul Mustăciosu cu gânduri paşnice dar slab alcoolizate.

- Mo, picaşi taman la ţanc. Dai şi tu o mână de ajutor să prindem blatul ăsta din bucătărie şi să fixăm maşina de spălat.

- Facem treabă, vărule!

Bon. Treaba-i treabă când e vorba de treabă, aşa că ne-am apucat de găurit, fixat la boloboc (chestia aia lungă cu bulă de aer), bibistrocit un pa’ar de vin, îndoit două degete şi-o încheietură din cauză de băh, da’ grea-i maşina asta de spălat n-o lăsa acu’ jos că-i mâna mea, au, e prea târziu, bibistrocit un pa’ar de vin. Io n-am ce face şi mă pun să desfac şi filtrul pentru miţipufuri al maşinii (îi o chestie jos, lângă pompa ce evacuează apa din maşină). Curăţ şi acolo şi pun capacul la locul lui. Fixăm totul unde trebuie, băgăm şi nişte cauciuc (recuperat de la un hard disk vechi şi gălăgios) sub picioarele de susţinere ale maşinii şi hai să facem şi-o probă. 

Mo, io desfac maşina şi-o repar. Bucăţi o desfac şi-o fac la loc. Pot să-i schimb rulmenţi, angrenaje, arcuri de susţinere, curele, motoare şi alte brice, fac totul până în clipa în care tre’ să-i bag detergent, maglavais sub formă de prospeţime şi programare. Programe pentru pufoşenie, lăcaş pentru maglavais contra şifonării, turaţii antiscame…bueiii!

No, două capete luminate au băgat dero plus o lingură de balsam în compartimentul dedicat  si trei prosoape în cuvă. Am apăsat botonul de start şiiii… ţin-te nene! Arteziana de la Unirii e copil de ţâţă faţă de ce ţâşnea pe sub maşină.

Nemernica aia de garnitură ce ţinea filtrul de miţipufuri nu presa pe tot conturul obiectului, prin urmare apa a plecat din maşină. Pe toată podeaua.

Pun’-te şi desfă blatul, scoate maşina de locul ei, curăţă tot băltocul, clăteşte cu apă căci dero ăla e lipicios şi alunecos în acelaşi timp. Pune totul la loc, aranjează iar maşina pe plan verticalo-orizontal, bibistroceşte un pa’ar de vin.

A doua oară fu cu noroc, atât că am greşit programul de spălare. Noi voiam ceva de probă şi scurt, ea a decis că-i cu prespălare şi lung!

Aia e! Facem treabă, Mustăciosule!

Zi faină să aveţi!

Ajunge, atât în teorie cât şi în practică.

Încerc să-mi dezmorţesc degetele şi să scriu ceva, dar pentru că e luni şi pentru unii ar fi cam prima zi de dat cu sapa pe plantaţie, zic s-o luăm uşurel.

De mâine începem cu nişte aventuri în compania prekinului Mustaţă, fără de care această scurtă vacanţă de care eu am avut parte ar fi fost plictisitoare.

Zi faină şi plină de împliniri măreţe! 

Somn dulce şi liniştitor ai la 4 dis-de-dimineaţă. Îl ai, că-i al tău.

Atât că într-o zi anume din an, pe la 4 dimineaţa, eşti trezit cu brutalitate şi pus în faţa unui duş rece, la propriu.

Sincer să fiu, nu ştiu dacă “urătura de Sfântu’ Ion” s-o mai ţine, cert este că în partea de sud a Olteniei nu dispăruse datina asta. S-o dezvălui.

Pe la 3-4 dimineaţa, un grup de indivizi înarmaţi cu o găleată plină cu apă sfinţită (cică) şi cu nişte mănuchiuri de busuioc plecau prin sat la urat. De cu seară se stabilea traseul, pentru că erau vizaţi numai cei cu numele de Ion, Ioan, Ioana şi derivatele.

Boon. S-a bunghit casa cu deţinătorul de Ion în ea, grupul de indivizi intră în curte (nu ştiu cum drac se făcea că nu era nici unul vânat de câini) şi se proptesc în faţa geamurilor. Se începe o răcnet pe 4-5-6 voci (depinde de mulţimea indivizilor) care ar fi trezit şi pe frumoasa adormită din pădurea părăsită:

- Uraaaaaaa, uraaaaaaa, trăiască Sfântu’ Ion!

Răcnetele încetează în momentul în care “Sfântu” îşi face apariţia, dar distracţia nu se termină aici. Urmează o baie în genul celei de jos:

De oţel să fii şi te trezeşti instant când 4-5-6 flomoştoace din busuioc, bine înmuiate în apă (fie ea şi sfinţită), îşi pun ţinta pe tine.

Acestea fiind spuse, Ioni şi Ioane plus Ionele şi Ionei: LA MULŢI ANI!

PS Tac’tu-le, la mulţi ani cu multă sănătate!

Hou hou hou, meri crismăs şi la mulţi ani!

Mno, am un fel de ceaţă. Ceaţă în degete. Am tăt felul să vă spun, numa’ că nu-mi iese.

Pot a vă zice că am început anul în stilu-mi caracteristic: în prima zi a anului mi s-a “ars” sim-ul. Am reuşit să-l înlocuiesc abia pe 3 ianuarie.După ce-am înlocuit sim-ul, telefonul a luat-o razna şi a început să formeze numere din agendă. Singur. Aşa că am înlocuit şi rom-ul telefonului. Acu’ cică e bine.

D-astea, d-ale mele.

An nou şi bun să avem. Grămadă de sănătate pe capul tuturor!

 

Se întâmplară nişte treburi pe aici în vremea în care io bănănăiam cu diverse treburi cooperativiste şi mai puţin cooperativiste:

- WordPress arată mişto;

- Neuronul a trecut de 300 de articole (bravo mie, mă bat pe umăr acu’ căci mi-au dispărut lăudătorii :) );

Acu’, din categoria “Norocosule!” (Musătociosu’ mi-a zis-o):

- luai dintr-un magazin nişte poliţe de pus pe pereţi şi normal că nu m-am uitat să văd dacă au şi diblurile+şuruburile necesare prinderii. Cum nu aveau, a trebuit să mă reped la ceas de seară să-mi cumpăr.

- am schimbat încuietoarea portbagajului şi a mers, numai că n-a mers de tot. Adică s-a închis portbagajul dar nu s-a mai deschis din pricină de ceva pârghii care mi-au dat cu virgulă, dar am rezolvat-o şi p-asta 4 zile mai târziu.

- m-am apucat să scurtez nişte cabluri de reţea fără a avea cleşte de sertizare. Şi nici mufe. Logic, se aflau în portbagaj.

- am rămas închis în cooperativă din cauza colegului. A binevoit să pună lacătul pe grilaj. După 2 ore de chin şi contorsiuni am reuşit să evadez (nu mi-a răspuns la tilifon pentru că “şedinţă importantă”).

- am reuşit inegalabila performanţă de a strica o placă de bază din cauză de îndoire pini responsabili cu procesorul;

Multe se întâmplară şî multe au rămas nespuse. Mno, acestea fiind zise io vă urez “Sărbători regulamentare”.

Să ne auzim/citim/vedem  SĂNĂTOŞI!

PS Nu exageraţi cu alcoolul. Exageraţi cu sexuleţul.