Când se aduna neşte unii care cică au ceva în comun, se formează brusc şi fără prea multă bătaie de cap un sindicat. Bine, bătaia de cap o să urmeze în momentul în care fiecare vrea să fie şef, nu pentru binele sindicatului ci pentru binele personal. Dar asta e altă mâncare de peşte despre care vom vorbi în viitor.

Ieri am fost bunul samaritean. Iar asta se întâmpla datorită educaţiei primite şi cu ocazia asta foarte mulţumesc părinţilor mei pentru asta. Dar câteodată îmi vine să zic că nu era cazul să fiu aşa politicos, mai ales lunea.

Să mă explic ce-i cu sindicatele astea. Dezvolt subiectul în ordine cronologică:

  • la ora 7: a apărut prima bătătură la palma dreaptă. Am dat la lopată să-mi eliberez Ţestoasa din parcare- ca să poa’ să plece Doamna mea la cooperativa ei;
  • ora 9: s-a iţit cea de-a doua bătătură, tot la palma dreaptă. Acum am eliberat locul de parcare la cooperativă, că rămâneam cu şareta-n drum;
  • ora 13: apare a treia bătătură (de data asta schimbându-şi locaţia tocmai la palma stângă) exact în momentul în care am ajutat o tânără să-şi scoată supozitorul din parcare. Supozitor= Tico;
  • ora 17: încă o bătătură la mâna dreaptă, în timp ce încercam să scot Ţestoasa. Ajunsesem deja la cooperativa Doamnei mele, taman în Pipera City. Am ajuns acolo cu pejoul, taman de la staţia de metrou Pipera, că era un blocaj nuş pe unde.
  • ora 19: bătătură la palma stângă, în timp ce descoperam alt loc de parcare, că aşa-i la parcarea mea, cine ajunge primul ocupă locul.
  • ora 20: alte bătătură în timp ce ajutam un berbec rămas cu microbuzul pe stradă. Ce-o fi căutat pe acolo nu ştiu nici acum. Şi încă vreo 3 berbecuţi cu maşini tracţiune spate.

Ei bine, în momentul în care am încercat să dau zăpada şi de pe scările de la intrare în bloc, bătăturile mele au zis că nu se mai poate. Că cică îmi bat joc de ele, că au şi ele nişte drepturi care trebuiesc respectate. Şi s-au unit cele de la palma dreaptă făcându-şi sindicat. Văzând asta, nici cele de la palma stânga nu s-au lăsat mai prejos şi s-au unit şi ele într-un sindicat. Acum încă se discută platforma program.

Dar eu las în pace sindicatele şi zic mersi că nu le-a dat prin cap să facă uniune de sindicate. Vă daţi seama ce însemna să se unească bătăturile de la palma stângă cu cele de la dreapta?

Azi le-am îndeplinit prima cerere: le-am dat cu alifie de glabenele. Să văd ce-or mai vrea…

Greu de negociat cu sindicatele astea!