Nu mă ascultă nimeni, mo! Da’ nimeni! Am făcut cereri peste cereri, cu semnătură şi ştampilă, fără ştampilă dar cu semnătură precum şi una doar cu ştampilă dar fară semnătură.

Ba chiar am făcut f’o două cereri anonime, pe care le-am trimis prin poşta română. Nici astea n-au fost băgate în seamă şi nici n-au ajuns la destinatar. Am impresia că undeva îi un spiriduşopiticot care are pe fişa postului taman chestia asta: să nu deie drumul cererilor făcute de muritorii de rând. Cred că spiriduşul ăsta are şi un loc special de depozitare unde pune cererile astea, ca să le citească mai târziu. Şi mai cred că le lasă şi moştenire urmaşilor urmaşilor lui, să aibă şi ăia exemplu de cum se face o treabă bună până la capăt.

Pentru că nu-mi explic de ce nu-mi aprobă nimeni cererea.

Vreau şi eu o secretară (la cooperativa unde dau cu sapa) care să-mi facă şi mie cafeaua de dimineaţă! Că io m-am săturat de făcut cafea peste tot pe un’ mă duc (până şi-n Deltă pregătesc cafeaua, numai că-i d-aia îmbunătăţită cu coniac)!

Zici că-s cafegiul de serviciu!

Hai v-am pupat! Mă duc să fac cafea.