După cum bine ştiţi, eu îmi beau cafeaua de dimineaţă alături de pisică. De pisică, da, pentru că Doamna îi ocupată cu problemele existenţiale ale femeilor din lumea întreagă: cu ce mă îmbrac, ce pantofi şi poşetă asortez, machiajul ăsta oare merge la culorile din haine, etc. Nici azi dimineaţă n-a fost altfel. Eu şi pisica privind pe geamul de la bucătărie, pisica salivând cu ochii la un guguştiuc iar eu sorbăcăind din cafea şi pufăind tiutiun.

Mno, în liniştea dimineţii aud deodată ceva strigăt : zgâţii mă-tii, unde eşti? ‘rea dracu’ viaţă, prost am fost când m-am băgat io în asta! Nu puteam să stau liniştit în casă dimineaţa?! Bos, Booooooos hai încoa’!

Mă rog, tirada a continuat ceva vreme, suficient de mult încât pisica să-şi întrerupă vânătoarea virtuală de guguştiuci iar io să-mi ies din starea Zen a calmităţii  puturoşeniei matinale.

După alte câteva chemări a apărut Bos. Era o pocitanie de corcitură de căţel leşinat! Dacă ăl’ căţel era boss la om în casă…

D-acu’ înainte, când o să aud taximetriştii “te fac o cursă Bos?” o să-mi sară în ochi imaginea prăpădeniei de căţel!

Hai v-am pupat! Deci un uichend extramegagiga vă doresc!

PS Posibil ca şi stăpânul animalului să fi fost taximetrist!