Îi vezi. Iar ca şofer, ajungi să le presimţi următoarele mişcări.

EI sunt cu ochii pe tine precum lupii pe puiul de căprioară în mijloc de iarnă. Te filează mai ceva ca securitatea pe timpuri străvechi.

E vorba de bătrâneii care te pândesc la 10 metri dincolo de trecerea de pietoni. Te văd c-ai oprit la zebră, ai dat prioritate la oamenii care trec, te pui şi tu un pic în mişcare şi în momentul în care mai ai 5 metri până la ei şi te pregăteşti să schimbi într-a doua… jbang! Îşi adună ultimele picături de energie din vene şi o taie de nebuni prin faţa maşinii.

Treaba e că o taie cu viteza melcului rănit de flacăra sudurii la care s-a uitat cu toate coarnele!

D-apoi io cred că ei sunt dependenţi de adrenalină. Aia care le-a mai rămas prin sistem. Altfel nu pricep de ce nu trec pe zebră! Vrei senzaţii tari? Uită-te pe talonul de pensie!

Nu pricep şi pace.

Hai, zi faină s-avem cu toţii!