Buei, deci io-s client fidel la Billa atunci când e vorba de mâncare pentru câini (şi nu, postarea asta n-are legătură cu eutanasiere sau anti eutanasiere) din cauză de căci acolo găsesc haleală câinească la trei’jde lei sacul de 10 kile. Sacul ăsta îl iau pentru citoplasma de câine pe care-l deţinem cu drepturi la a noastră cooperativă. Mno, aseară am fost să achiziţionez săcoiul pen’că rămăsese Akimoto (aşa-l cheamă pe dinţos) făr’de roanţe.

Bon. Intru, iau sacul, plătesc şi ies din stabiliment. La colţul Billei, 2 agenţi de pază ce veghează da’ nu garantează stăteau la o tacla:

- Bă, sunt rupt în freză, să mor, zice primul.

- Di ce, mă?

- Am fost ieri la târg să vând porcul. Şi dacă n-am avut maşină să-l car, a trebuit să pun măgarul la căruţă ca să po’ s-ajung cu porcul la obor.

- Pă’ şi ce?

- Păi la întoarcere, nenorocitu’ ăla de măgar n-a mai vrut să tragă. Am rămas cu teleaga-n drum!

- I-auzi, a dracu’ jivină!

- Da, mă. Şi dacă n-a mai vrut să tragă, i-am dat hamul jos şi l-am urcat în căruţă. L-am tras io cu tata!

- Bă eşti prost?

- Da, bă. Aşa am făcut. Nu mai pot de oase!

—-

Zi faină!