Luai şi io o mică pauză de scris. Nu din pricină de lipsă de subiecte ci pur şî simplu.

Mno, în dimineaţa asta am venit la cooperativă croit pe scris şi pe fapte mari (vin aşa matinal la cooperativă din cauza faptului că-şi face Fiara milă de mine şi mă lasă la f’o 2 km de birou, să nu merg 5 pe jos).

Mo, am uitat ce voiam să scriu în momentul în care am deschis cutia cu scrisori electronice.

Ete vere:

“Departe de a se fi încheiat, acest protocronism, curent pseudo-istoric, naţionalist si fundamentalist care idealizeazã trecutul trecând peste regulile cercetării ştiinţifice şi recurgând la date şi surse îndoielnice, abundã în cercuri patriotarde şi speculative-vizionare care încearcã sã transbordeze în trecut nişte deziderate ale prezentului. Dacã prezentul nu e satisfãcãtor, sã nu uitãm cã strãmoşii noştri au civilizat lumea, motiv de mândrie sau mai degrabã o autocompãtimire pentru lipsa de importanţã pe scena istorie mondiale şi o nevoie acerbã de retuşare a unui trecut pe care nu vrem sã-l vedem. Patriotismul, la fel ca în anii ’40-’50 este confundat cu o afirmare virulentã a valorilor autohtone. În 1974 Edgar Papu publică un eseu intitulat “Protocronismul românesc”, susținând prioritatea cronologică românească în cazul unor inovaţii europene. Foloseşte ca exemple “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, care ar fi anticipat literatura barocă europeană, îl consideră pe Dimitrie Cantemir ca pe un scriitor romantic avant la lettre iar pe Mihai Eminescu, ca pe un predecesor al existenţialismului şi sociologiei. Concluzia lui Papu este că “protocronismul este una din trăsăturile dominante şi definitorii ale literaturii noastre în context mondial”. Au început să se accentueze glorioasele realizări sau descoperiri românești, primele în cele mai diverse domenii. Tendinţa a persistat. ”

Profund nene. Şi până în momentul de faţă ăsta e tatăl spamurilor. Ce zic io tatăl lor, e Sfântul Graal al spamurilor!

Eh, am încercat io să pricep ce vrea ăsta aici, dar mi-a dat cu virgulă. Prin urmare m-am apucat să-mi halesc micul dejun pe care-l halesc de obicei pe la doişpe spre două după-amiaza: un iaurt, f’o 2 pachete de biscuiţi şi o banană. Şi mănânc la ora asta pentru prima oară în ultimii 3-4 ani, căci am zis că din cauză de nemâncat nu pot pricepe io ce scrie acolo!

Aia e.

Termin de halit, bag încă o cafea, sudez nişte tutun şi poate reuşesc să pătrund trăirile omului!

Zi faină!