luată cu împrumut de pe net!

Începusem să scriu şi după vreo câteva secunde mi-am dat seama că panarama asta de wordpress mi-a dat rateu (nu se vedea ni’ica). Bine, rateu poa’ să dea orş’ce îi gratis! Mno, după cum vă spuneam zilele trecute, joi seara am avut o întâlnire “biznis” cu Doru. M-am lăsat convins în privinţa fumatului. Prin urmare, începând de marţi (teoretic atunci ajunge curierul) o să trec de la iarba dracului la tutunul digital.

Lăsând la o parte modul cum îşi dau întâlnire şi cum se întâlnesc doi bărbaţi care vor să bericească ceva la o terasă (nu ştiu terasa aia, habar n-am de intrarea aia de parc, în partea ailaltă e berea mai ieftină), tre’ să vă spun că m-a prins noaptea în cartier.

Acu’ vă întreb şi pe voi care ar fi probabilitatea ca eu să ajung acasă pe la 11 noaptea, să nu fie curent pe stradă/ în bloc, iar eu să nu am cheie ca să deschid uşa de la scară ?!

Răspun io! Probabilitatea în cazul meu a fost maximă!

Pen’că nu puteam să intru în scară pe uşă din cauza faptului că deschizătorul pe bază de cartele nu funcţionează decât atunci când Enelul îi dă ceva electroni pe fir, am încercat varianta intratului pe geam căci lângă blocul meu este un bloc norocos care-i pe 99,99% finalizat din punct de vedere al reabilitării termice. Aşa că are schele pe el. Încă, spre marele meu noroc.

Prin urmare m-am căţărat pe schela de lângă bloc, de acolo am sărit pe casa scării şi tot aşa  până am reuşit să intru în scară. A urmat chinul urcatului până la etajul 10. Pe scări, căci şi liftul funcţionează tot prin bunăvoinţa Enelului.

Acu’ stau şi mă întreb, o fi vorba de ghinion…?

PS Neah, e altceva. Dacă era ghinion, mă vedea şi vreun miliţian că fac alpinism utilitar la 11 noaptea!