În perioada în care am fost dispărut, ba chiar şi plecat să dau cu sapa pe câmpiile plantaţiei unde prestez activitatea de injiner din şi de toate, m-am nimerit şi prin jurul unor aşa zise piţerii. Mno, să tot fi fost f’o patru după amiaza când ne-a lovit o foame crâncenă, soră mai mare cu leşinul. Când zic “ne-a”, mă refer şi la colegul şi prekinul de suferinţă din cooperativă (să trăieşti, Johnny!). Mo vere, ne lovise o aşa foame, că-mi venea să opresc maşina pe marginea şoselei şi să mă apuc de ronţăit troscotul de prin şanţ. Ne chiorăiau maţele mai ceva ca un Trabant aflat pe Transfăgărăşan! Deci chioraiu cu vorbe, ce să mai!

Acu’ ce să zic, cu foamea în gât şi golu’-n stomac, ne-am orientat şi noi cât mai rapid către o locaţie unde scria mare, sus si tare, “Pizza la cuptor cu lemne”. Am zis să tragem acolo cu gândul că piţuca aia se face destul de repede, dar mai ales salivam cu gândul la un blat copt bine într-un cuptor cu lemne. De salcâm, îmi închipuiam io!

Şi ne aşezăm la o masă. La vreo cinci minute a venit un băieţandru să ne întrebe de sănătate şi de comandă. Bineînţeles că am declarat dragoste eternă spre două piţoaie jen quattro etc. Şi ne-am pus pe aşteptat!

Păi a trecut f’o juma’ de ceas şi nu mai venea nici băieţandrul ăla, dar nici piţoaiele nu se vedeau la orizont. Ei bine, în secunda în care s-a făcut minutul 31, am sărit de la masă ca un leu leşinat în pragul apoplexiei şi mi-am direcţionat fizicul spre bucătaria stabilimentului. Am băgat nasul în camera cu pricina şi-am rămas perplex: tocmai desfăceau nişte piţoaie d-alea congelate. D-alea de-s cumpărate seara de la supermarşeu, când ţi-i lene să ţii şi cuţitul în mână.

Io: Mo, ce-i cu alea? Parcă pe firma voast’ scrie că aveţi cuptor cu lemne?

Ei: Dom’le, cuptor cu lemne ar fi trebuit să fie, dar ăia care l-au făcut au omis să ne facă şi coş, aşa că e de fapt un cuptor electric. Am făcut şi noi o combinată!

Io: Păi şi ce e cu firma de deasupra?

Ei: Aia era deja montată, nu avea rost să plătim pentru alta!

Io: Prin urmare io halesc o piţa congelată făcută la un cuptor cu lemne, încălzit electric! Mai bine mâncaţi-o voi!

Aşa că mi-am luat colegul de aripă şi-am tăiat-o fuga marş spre casă. Să mănânce ei combinate d-alea!

 PS În drum spre casă am intrat la supermarşeu şi mi-am luat o piţoaie congelată. Dar mi-am pregătit-o la cuptorul aragazului meu, în timp ce îngurgitam un litru de bere!

 Hai s-avem o zi excelentă!