Apăi dacă toată vara n-am mâncat hamsie, Colegu’ a zis c-ar fi bine să completăm lipsa asta taman acu’, în puterea lui Decembrie. Aşa că ieri, pe la unu şi ceva fix, răzbătea din cooperativă un miros de peşte prăjit precum miroase vara în Satul de Vacanţă.

Ideea e că în momentul în care am intrat în cooperativă, al meu Coleg era plin de râs şi roş la faţă.

- Ce făcuşi, mo?

- Io? Nimic. Panarama de Costică. Două’j'de minute s-a chinuit să cureţe hamsiile cu briceagul. Uite-aşa le întindea pe tocător şi le despica pe burtă! Nu mai pot de râs!

- Nu eşti normal! Hamsiile alea-s cât juma’ de brichetă. Costică, ce te făceai dacă te punea Colegu’ să le cureţi şi de solzi?

Aia e. Zi faină!

PS Costică n-a mâncat hamsii. Culmea, de data asta au fost bune.