În fiecare dimineaţă merg spre plantaţie cu “pejoul”. Asta din cauză că-mi place să merg pe jos dar mai ales pentru că-mi place să mă uit la oamenii de pe stradă, să le studiez mimica şi să-mi dau cu părerea unde lucrează sau ce probleme au. Fac chestia asta în gând, pen’că aş fi de internat dacă aş striga în gura mare pe stradă: tu, presimt că eşti instalator!

Treaba e că în ultimii 3-4 ani, am impresia că toţi lucrează la pompe funebre. Rar vezi câte faţă zâmbitoare. Mă gândesc că poate ei cred că dacă sunt stresaţi şi oarecum crispaţi, problemele vor dispărea. Nu, n-o să dispară. Plus de asta, merg toţi cu capul în jos de zici că-şi numără paşii.

M-am oprit în dimineaţa asta la o caşcarabetă să-mi iau tiutiun. Iau “iarba dracului” de la om şi bag de seamă că era suficient de crispat:

- Mno, e o dimineaţă faină, zic!

- Mda…

- Fiţi amabil, n-aveţi cumva un capsator mai sănătos?

- Ba da. De ce?!

- Păi să vă capsaţi cureaua, vi s-a rupt! Mă mir că nu v-a zis nimeni până acum!
- Dacă n-am observat eu, de ceilalţi ce să mai zic!

—–

Am ajuns la cooperativă. Mă aplec să pornesc drujba de calculator şi-mi pocneşte catarama de la curea. M-am pus pe-un râs… şi-am plecat să-mi caut nişte sârmă în cutia cu scule. Poate-o repar! Iar dacă n-o repar, nu e cap de lume şi nici n-o să stau crispat toată ziua că-mi pică pantalonii în vine.

Zâmbiţi, viaţa e frumoasă!