Plec io ieri în mijloc de zi cu ploaie şi soare taman spre nişte instituţii ale statului, da’ nu spun care că io nu fac reclamă la ăştia pe gratis. Acolo fu bine, descurcai io iţele în care mă încurcasem, atât numa’ că toată chestia a necesitat răbdare şi f’o două ore de aşteptare.
Mno, în instituţia aia opriseră aerul din pricină de f’o bugetară care nu suferă corentul şi se făcuse cam cald, aşa că mi-am luat o sticlă de apă. Am golit-o în intervalul de aşteptare. Boon. Rezolvai păienjenişul pentru care venisem. Acu’, după sticla aia de apă, în mod normal, logic şi firesc a trebuit să ajung şi la toaletă. Nici asta n-a fost greu, pentru c-am găsit-o repede. Minunat. Era şi proaspăt renovată. Tăt felul de ţucumbere în ea, până şi curpapir!
Buei, da’ care o fi fost isteţul de-a făcut recepţia lucrării la toaleta aia? În momentul în care intrai în budă să-ţi rezolvi urgenţa nu mai puteai să închizi uşa din pricina vasului de wc.
O fi fost construit pe sistemul “totul la vedere c-aşa rezolvăm problema şpăgii”?!
Comentară