Nu ştiu de ce, dar am visat azi noapte că-mi era frig. Frig d-ăla greu, de coşmar. Io nu-s friguros de fel, mai ales că iubesc temperaturile sub 0 grade.

O singură dată am avut probleme cu frigul, asta fiind într-o lună de noiembrie, toată tărăşenia întâmplându-se la întoarcerea din Deltă.

Mno, la începutul ăla de noiembrie am decis împreună cu colegul şi jupânul de cooperativă că s-ar cădea să plecăm şi noi în Deltă, mai ales că trecuseră două săptămâni de la ultima vizită acolo şi nu mai ştiam culoarea copacilor loviţi de toamnă. Aşa că am pus sculele în maşină şi am tăiat-o repejor spre amantă. Partea proastă e că la plecare, am omis să ne luăm şi bagajul conţinând hainele de schimb. Am ajuns acolo în pantaloni scurţi şi tricou. Cele două zile petrecute în Deltă n-au fost rele din punct de vedere al temperaturilor dat fiind faptul că ziua erau până în 20 de grade, iar noaptea eram încălziţi de ceva alcool şi saci de dormit. Ei bine, la întoarcere am avut parte de coşmar. Din cauza vântului care începuse să bată cu putere precum şi din cauza vitezei pe care o luase bărcuţa, mi-au înţepenit toate manţocăriile din dotare. Când am ajuns la Tulcea n-am mai reuşit să mă ridic de pe banchetă. Îmi înţepeniseră muşchii (toată gama) iar din tendoane puteai face lejer armătură pentru beton. N-aş mai vrea o experienţă ca asta, deşi mă apucă râsul când îmi aduc aminte cum încercam să mă ridic şi picam înapoi în barcă.

Acu’ stau şi mă gândesc, visul ăsta o fi semn de plecare în Deltă?!

O zi şi-o săptămână faină!